Tzuni :)

Deja... vit avec monsieur Jean Jacques Rousseau

2012-01-23T16:23:00.000+02:00

Mai super wow decat deja-vu mi se pare ceea ce o sa numesc deja-vit (pentru cei care nu inteleg ce vreau sa zic 'deja trait'). So... Mi se pare fantastice momentele alea cand te afli undeva si ai senzatia aia ca o alta persoana, om celebru samd, a trait aceeasi senzatie intr-o situatie similara.Nu ca ar fi trecut pe acolo. De aici vine si farmecul mai mare. Ca se afla in tara lui, in orasul lui, intr-o zi similara si a trait senzatia aia. Si intra in pielea ta sau tu intr-a lui. Ca senzatia pe care ar trebui sa o aiba oamenii in filmele horror cand a fantoma trece prin ei... cred :)

Extraordinar a fost azi, cand ma intorceam de la piata. Soarele orbitor, drumul putin ud de la zapada topita, harmalaia si oarecum mizeria trista specifica pietelor m-a facut sa ma simt precum Jean Jacques Rousseau. Ca si cum J.J. Rousseau ar fi intrat in sufletul meu pentru cateva secunde si mi-ar fi zis Uite, Oana, in urma cu mai bine de 250 de ani, ma aflam pe o strada aglomerata din Paris, plina de precupete si vanzatori ambulanti. Era prin ianuarie, zapada incepuse sa se topeasca si cum mergeaum eu pierdut printre gandurile mele, am ridicat privirea si soarele m-a intepat virulent in ochi.

Pe lista senzatiilor, deja vit-ul asta are loc de cinste. Pentru mine cel putin. Nu e prima, dar e clar in top cinci, undeva dupa senzatia de zbor si inainte de deja vu. Asa ca da, evident ca m-am simtit bantuita de un om si de o senzatie wow. Si mai ciudat e faptul ca pana acum, nu am mai avut nici un deja vit cu Rousseau si, in plus, imi placea multisor acum vreo 15 ani, l-am studiat acum vreo 12 dar tot cam de atunci nu m-am mai gandit la el. Nici macar in trecere. Asa ca, merci monsieur Rousseau. Vous m'avez donne un jour merveilleux!

Cu DEDICATIE pentru toti tinerii-batrani din jurul meu care se plang ”Ce sa-i faci, e varsta!”

2012-01-23T11:38:00.002+02:00

Ce nu s-a spus despre protestele din Romania

2012-01-21T18:53:00.000+02:00

Mereu cand sunt revolte. Nu, nu... mereu cand sunt probleme... Nu, nu... Mereu pur si simplu, pentru orice, oricand si oricum sunt de vina, implicati sau poate de felicitat niste omuleti.
Verzi, mici, cu ochi mari si degete lungi. Sau gri, inalti, slabi si cu fata prelunga.

Ideea e ca pana acum nu a iesit vreun om mai shui, sau nu stiu eu, care sa fi spus ca si OZN-urile sunt cumva implicate sau macar si-au facut aparitia sa traga si ele cateva cadre cu vreo babuta inghetata de frig, cu niste dementi care au mers cu copilul de doi ani la proteste sau cu vreun politician care tine, iarasi, acelasi discurs.

Care protest? Asta s-a intamplat azi, in Bucuresti

2012-01-19T17:57:00.000+02:00

Da, nimic anormal. Doar frumos. Si mai frumos daca nu pozam cu telefonul. Si nu pentru ca as fi eu mai flower power, sau pentru ca nu prea dau doi bani pe ce se intampla cu tara si cu locuitorii ei - can't help it, I just don't feel it -, dar asa... pentru ca am ajuns acasa cu plase grele de la care ma usturau palmele, pe care le-am aruncat pe masa si mi-am aruncat apoi ochii pe geam si voila :) Apusul rosu care disparea mult prea repede.

Ca sa fie si la noi, nu doar la ei, am putea sa o luam putin razna cu explicatia pozei si sa spunem asa:

Cum in Coreea de Nord ursii, pasarile cerului si vreo alte cateva dobitoace l-au plans pe Kim Jong Il, la noi protestatarii sunt sustinuti pana si de vazduh :D

Alter ego

2012-01-14T01:47:00.000+02:00

Nu vi se intampla uneori sa vedeti oameni pe care nu ii stiti si sa vi se nasca in minte intreaga lor viata. Sau macar dimineata zilei de azi. Asa, cum se trezesc ei, cum in spatele hainelor ordonate li se ascund frustrari, in spatele zambetelor se ascunde nepasare si undeva, in urma unui "sarut'mana" se naste intrebarea - oare poarta sau nu sutien? Dar blugii de ce ii are asa stramti pe cur?

Adica sa ii faci tu omului aluia o viata. Alta decat a lui, sau, cine stie, sa o nimeresti pe cea reala, pe care o are si o duce pe umeri.

Nu-mi pasa... de ce mi-ar pasa....

2012-01-13T23:58:00.000+02:00

Chiar crezi ca-mi pasa cand iti vad costumul sifonat putin, cat sa-ti atraga atentia? Si in zone alese atent. Si nici nu-mi pasa ca parul iti ramane parca pierdut, gandindu-se la paharul cu vin rosu baut aseara, asa... dezordonat, netaiat, boem. Parul. Nu ma intereseaza aproape deloc ca ai ochii verzi si ca prin fumul diafan al tigarii din care tragi nonsalant capata nuante periculoase.
Nu stau sa observ cum zambesti uneori, abia imperceptibil si cum visezi, aiurea, in spatele ochelarilor se soare, mergand pe strada. Poate o sa cazi intr-o groapa. Adanca. Doar asa... ca sa nu-ti pese nici tie. Nici mie. Nici noua. Niciodata. Nicicand. Nicicum.

Run, Lola, run

2012-01-11T23:38:00.001+02:00

De ceva vreme ma tot gandeam la sentimentul de eliberare supremă pe care ţi-l pot da (mi-l pot da) nişte lucruri simple: mijlocul unei paduri de niciunde, varful pierdut al unui munte, pluta pe spate, pe o apa lina, si fuga. Da, sa alergi asa de nebun. 10 metri, 150, 2400. Cat ai chef, cat poti. Sa alergi pierzându-ţi urma picioarelor, cat de tare poti, cat de tare te tin oasele, muschii, splina si plamanii.

De ceva vreme, de pofta, alerg uneori pe holul de la munca. Asa... de la usa redactiei pana la capatul holului. Seara, tarziu, dupa 22, cand e liniste si pace si merg la fumoar, spre exemplu.

E ciudat sa te simti anapoda si vinovat pentru ca alergi. E ciudat sa te simti anapoda si vinovat pentru ca te simti liber.

Si ma gandeam de multa vreme, dupa cum ziceam, sa scriu asta. Poate altfel, sub alta forma, cu alte cuvinte, poate fara diacritice... cine stie. Dar azi am mentionat, doar, asa... ideea, pentru ca unei persoane simpatice mie i se intampla lucruri incredibile. Socante, de neimaginat. Si durerea ei, suferinta si imposibilul prin care trece m-a impresionat in ciuda felului meu rece si "neimpresionabil". Si, macar pentru doua minute run, lola, run. Parca atunci timpul ramane in loc... macar pentru mine.

Promised land...

2012-01-03T16:43:00.002+02:00

Rezolutii, revolutii...

2012-01-02T22:13:00.000+02:00

Pentru ca postarea de mai jos e scrisa in graba, in bucatarie, la petrecerea de Revelion, ca sa se mire, iar, toata lumea ca in loc sa dansez, beau, rad, whatever eu stau si scriu, o sa completez acum.

Nu cred ca am dorinte, revolutii si altele asemenea.

Vreau ca unele lucruri sa ramana la fel. Unele sa evolueze. Nu stiu daca si ce imi doresc sa se schimbe. Toate-s bune, in felul lor, sau au cate ceva bun.

Vreau sa imi pastrez traditia din ultimii ani si sa calatoresc undeva in afara tarii de cel putin doua ori/an. Prima destinatie deja stabilita si cu avionul rezervat e Barcelona, in primavara.Cea de-a doua o sa fie in octombrie. Poate o sa fie si o a treia prin iulie.

As vrea sa incerc ceva nou, job related. Doar ca nu stiu ce, nu am ce, habar n-am de unde sa incep cautarea. Aici trebuie sa se produca intr-un fel o schimbare... buna pentru ca prea e monoton, prea inchis, prea nu stiu cum. M-am plictisit cred. Sigur.

Vreau sa fac ceva... nu stiu ce, un detaliu acolo, pentru ca nunta mea sa nu fie asa... clasica, asa cum trebuie, cum e bine si cum e "in randul lumii".

Vreau, dupa cum spuneam in postarea anterioara, sa-mi strang poeziile scrise in ultimii ani si poate sa mai public un volum. Asa, de chef si dor. Fara vreun obiectiv pentru ca e prea tarziu pentru obiective acum.

Vreau sa iau decizii bune, intelepte si sa fie in fiecare o doza mare de noroc :) si-i vreau pe cei de langa mine sanatosi, buni si macar putin fericiti.

2012

2012-01-01T02:11:00.001+02:00

Avea mâinile pline de sânge şi era atât de frumoasă. El fuma liniştit o ţigară. De undeva din spate se auzea zgomot. Probabil nişte artificii rătăcite, găsite la o oră mult prea târzie din noapte şi fâsâite aiurea. De Revelion. El mereu lucra de Revelion. Era una dintre puţinele zile din an când putea să aleagă între viaţă şi moarte. Când era Dumnezeul celorlalţi. Nu că în restul anului ceilalţi erau Dumnezeii lui. Doar e blasfemie... Dumnezeu e unul.
Sângele se scurgea atât de uniform încât, fără să aibă el vreun plan exact, i se părea că natura, universul sau cine ştie ce forţă naturală sau supra naturală îl ajuta.
Ea era în continuare moartă. Sângele curgea în continuare, iar breteaua albă de la sutien îi devenise de un roşu în degrade care se topea într-un grena ce în umbra nopţii părea negru. Îşi dusese planul la capăt. Se putea întoarce din nou la existenţa banală, la viaţa obişnuită care îi punea dimineaţă de dimineaţă un nod în gât. Se cobora din Dumnezeire de parcă muşcase din măr la îndemnul Evei. Dar Eva lui stătea întinsă pe jos, schimonosită, lângă el.

LA MULTI ANI!

Daca toata lumea are rezolutii, m-am gandit să am si eu una. O promisiune pe care mi-o tot fac de vreo doi ani... Sa mai scriu o carte. Si randurile de sus nu semnifica un inceput al promisiunii ci o poveste de blog care va continua cu idei, chipuri creionate cu diaritice si forte care se dezlantuiesc aiurea, în nopţile mele târzii, ca asta de acum. Pentru lucrurile "serioase" o să mă rezum la poezie... sau cine ştie.

Si mai imi propun să nu fie nevoie de vreun creion corector în viata de zi cu zi, toate sa le fac sa fie curate, ordonate...

Sarbatoare fericita! Una...

2011-12-21T23:24:00.001+02:00

Fie, sa zicem ca acum, merge urarea Srbatori Fericite!, pentru ca avem si Revelionul in care sarbatorim fie trecerea vechiului an, fie venirea celui nou, fie... nu stiu. Craciunul deci, si Revelionul.

Dar de Pasti, de exemplu, care-s cele doua, trei, zece sarbatori pentru care primim urarea Sarbatori Fericite?

Bine, stiu ca bat putin campii, ca asa se zice. Dar eu vreau sa zic Sarbatoare fericita si gata. Craciunul e unul, Revelionul mi se pare o noapte in care oamenii fac prea mare tam-tam 4 nothing si cu asta basta. Una zic, una sa fie!

Let the Christmas come! The tall, green stranger did!

2011-12-18T00:30:00.007+02:00

Inalt, falnic, verde, asa cum ii sta bine, ma astepta erect si gol, in sufragerie. Ii simteam parfumul de pe hol. Si mirosea a copilarie, a frig amestecat cu caldura, a emotii, a colinde.
Era el, bradul. E el, bradul, impodobit acum, mai frumos ca in alti ani. El frumos, nu impodobit. El, bradul, e atat de simetric si mare si cu ramuri gruoase si intinse ca aripile unui vultur. De ani buni nu am mai avut brad asa frumos. In Bucuresti, adica.

De impodobit, fie moda cum vrea ea cu alb/albastru, auriu/rosu, poze si lenjerie intima (ce stiu eu?!) in loc de globuri, bradul de Craciun trebuie sa fie impodobit stangaci, cu emotie si veselie inocenta cu globuri de diverse feluri, beteala de toate lungimile si culorile si ce se mai gaseste prin cutia cu decoratiuni pastrata de la an la an. Ma rog, a mea, de aici, nu are decat 3 ani, dar o sa implineasca multi, multi, multi.

Bradul nu e fashion, sarbatorile nu sunt in functie de cum se tunde parul, se croieste rochia sau se poarta tocurile. Bradul si sarbatorile sunt asa cum simti, daca mai simti, ca sa mai simti, ca sa ramai, sa revii... Sa regasesti copilul pierdutundeva in iernile lugni, in care toata familia era mai mare, cadourile erau mai multe si mai colorate, vacantele mai lungi si zapada mai alba.

So, mai jos, admirati bradul meu complet nefotogenic. In realitate, e really wow. Si, da, arata wow gol. Impodobit arata a Craciun :)

Bibelouri si alte cioburi existentiale

2011-12-15T23:48:00.001+02:00

Bibelouri. Cum existau acum 20 de ani si nu numai prin case. Si le primeai, le dadeai cadou, le cumparai samd. Munca multa, migaloasa, dar nimeni nu se gandea la asta. Erau pur si simplu ornamente.

Acum, vorbeam eu cu Alinutza care nu are blog, avem lumanari parfumate si tot felul de chestii. Chinezarii simple, obtinute usor si aiurea - unele dintre ele -. Astea sunt bibelourile prezentului. Iar peste alti 20 de ani, poate vom avea holograme si atat. Sau, cine stie.

Si, tot de asta, ii spuneam Alinutzei care nu are blog ca mi-ar placea sa traiesc macar 150 de ani. Ma rog, nu doar de asta. Dar mi-ar placea. Sa vad cum se schimba toti si toate si sa port in mine atatea povesti si atata istorie incat sa am inminte, in priviri si in vorbe lumi demult apuse. Dar, asta e imposibil. Poate o sa incerc sa obtin lumile astea in ani mai lumesti... cine stie... lene sa nu-mi fie si se rezolva.

Macar atat

2011-12-14T14:02:00.001+02:00

Imi plac camerele mici. Cu lucrurile mele. Si atat. Mici, aglomerate, pline de mine. Si camerele mari, in care sa evadez de mine. Imi plac spatiile. Imi place afara. Imi plac, de fapt, camerele multe, mari, si una mica in care sa stau eu cu eu. That's it. Locul ala in care te retragi in tine.

De obicei ma simt stransa in menghina in camerele astea, desi nu-s mare, desi nu-s formata din mai multe persoane, cateodata am nevoie de mult mai mult spatiu. Azi, insa, trec din camera in camera si le simt asa mari si inalte, de parca as fi trecut intr-o alta dimensiune sau intr-o alta epoca. De parca ma plimb, incet printre coloane mari, ruine ale unor timpuri care miros a istorie, care sunt reci si tacute si care ma ung asa pe suflet cu liniste. Chiar daca e o liniste extrema, e o liniste in care ai sufletul usor si timpul sta aiurit pe loc, nestiind pe unde sa o apuce.

Azi, se intampla ceva. Sau maine. Sau ieri? Cine stie... azi e liniste, spatiul si timpul nu mai exista. Azi nu am istorie, regrete, impliniri sau idei mancate pe margini. Azi lucrurile sunt atat de clare incat parca si privirea, cand mi-o indrept spre ceva, scoate un clinchet atat de cristalin, incat parca te face sa ramai mut de uimire si sa te infunzi in tine ca intr-un nor. Macar atat.

Ah, si ma gandeam la o melodie. Melodiile nu pot pangari ce-i in jur acum. Doar o poezie poate sa se rasfranga si sa te faca sa te simti ca fiind un strop dintr-un absolut. Si care poezie merge mai bine daca nu... Lucian Blaga cu a lui Liniste...

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

În piept
mi s-a trezit un glas străin
şi-un cântec cânta-n mine-un dor
ce nu-i al meu.

Se spune că strămoşii care au murit fără de vreme,
cu sânge tânăr înca-n vine,
cu patimi mari în sânge,
cu soare viu în patimi,
vin,
vin sa-şi trăiasca mai departe
în noi
viaţa netrăita.

Atâta linişte-i în jur de-mi pare că aud
cum se izbesc de geamuri razele de lună.

O, cine ştie - suflete,-n ce piept îţi vei cânta
şi tu odată peste veacuri
pe coarde dulci de linişte,
pe harfă de-ntuneric - dorul sugrumat
şi frânta bucurie de viaţă? Cine ştie?
Cine ştie?

Motive: ca sa te sinucizi sau ca sa traiesti?

2011-12-13T23:45:00.000+02:00

Nu e vorba ca nu ar muri zeci de oameni zilnic. De mana lor. Se arunca, se impusca, se spanzura, se otravesc whatever. Dar daca e vorba despre o persoana cunoscuta si daca putem ridica unele probleme ale societatii, normal ca facem tam-tam.

Uneori, o viata e la fel de importanta precum o mie. Aviz celor care spun ca tragedia unui om nu conteaza, ci numai a unui grup de oameni. Si, chiar daca aviz, tot dreptate au cei care sustin asta, deoarece o viata e importanta doar daca produce un fâs, un mic haos, dezbateri, daca pentru multime are importanta. Asta e ideea cred. O mie de oameni morti vor interesa alte o mie de persoane, ba mai mult. Un om, mai greu sa nasca furori intr/un cerc numeros. O singura persoana, cunoscuta pe ici, pe colo, naste furori la o mie. Anyhow, ati prins ideea.

Intrebarea mea e asa: de ce avem nevoie sau ce enuntam, sau ce cautam? Motive sa traim sau motive sa ne luam viata?

Care primeaza, cand apar unele, cand celelalte. Spui, asa, luat pe fuga, ca ai cinci motive sa traiesti sau cinci motive sa mori. Te gandesti cu regret la ce ai putea sa lasi in urma ta sau la lucrurile de care scapi? Depinde de la om la om, dar totusi. Ai motive sa traiesti sau ca sa te sinucizi. Si, evident ca trebuia sa ai de ambele, care primeaza? Cum se rezolva conflictul? Cum le rezolvi? Scapi de cei care te tin in viata, incercand sa te debarasezi de sentimente, idei si responsabilitati? Sau rezolvi ce te impinge... pe geam, incercand la fel, sa te debarasezi de sentimente aiurea, naspa si nasoale, idei care te macina si iti iei responsabilitati?

Si iarasi am ajuns la o treapta. Ai responsabilitati de care vrei sa scapi si responsabilitati pe care trebuie sa le accepti.
Si, uite asa, viata e atat de compliacata si intrebarile se nasc asa pe masura ce porti o discutie, tastezi sau privesti aiurit pe geam, incat, cand naiba sa mai ai timp, chef si interes sa mori de mana ta? Pai, daca mori, cui raman intrebarile? Pai, draga Oana, daca vreau sa mor, ma doare-n paispe de intrebarile tale. And that's about it.

Ramane intrebarea din titlu, totusi, la care astept raspunsuri mai mult sau mai putin lucide.

Angajez bagator de seama

2011-11-28T23:18:00.000+02:00

Nu, nu eu, nu acum. Dar, daca as avea o companie mare in care sa am multi angajati, as avea un post sau doua, pentru "bagator de seama".
In orice firma, companie samd exista multi bagatori de seama, care "lucreaza" sub alte titulaturi. Asa ca, pentru ca sa nu mai aexiste probleme, discutii si oameni aiurea, as avea posturile astea de bagatori de seama, iar ceilalti angajati, care au alte titulaturi nu ar avea voie/dreptul sa fie bagatori de seama pentru ca ar avea altii postul de bagator de seama.

Shallow - Animale versus Oameni

2011-11-26T22:36:00.000+02:00

Se admira animalele frumoase. Se admira oamenii frumosi. E o chestie asa... care primeaza. Diferenta e ca animalele sunt frumoase de la sine, cele care sunt, iar oamenii sunt deseori artificiali pentru a fi frumosi.

La animale mai conteaza uneori si rasa. La oameni, de cele mai multe ori, nu. Cred ca in fiecare dintre noi ar trebui sa existe un mic Hitler lucid, nu absurd. Doar asa... un mic Hitler care printre altele sa isi dea seama ca rasa poate sa apara uneori ca un vlastar pe un trunchi putred. Asta se invata. Asta am invatat eu, ca uneori dintr-un pom care face mere rele poate la un moment dat sa se nasca un mar de aur. Si atat. Si atunci e cu atat mai spectaculos. Cu atat mai puternic cu cat incearca si reuseste sa/si faca loc printre celaslalte si sa iasa la suprafata.

Asa ca da, conteaza rasa, pentru mine, conteaza si ceea ce esti ca individ singular, fara istorie, dand voce unei rase noi. Sa fie inteligenti, sa aiba imaginatie si sa fie buni. Oamenii.
Si la animale conteaza sa fie jucause, moi si interesante. Chiar daca nu sunt frumoase. Dar de rasa sa fie, ca asa am eu o pata, acolo, undeva, pe creier sau in gandire.

*si rasa asta e asa, simbolica si nu prea. va prindeti voi, sau nu, ca timp sa explic nu am acum. Poate maine

Happy Monkey

2011-11-21T17:14:00.002+02:00

Just saying... Cati bani dam pentru morti! Si cum ii mai imparfumam

2011-11-16T23:56:00.000+02:00

Nu e ceva creepy la mijloc, doar ca parul este format din celule moarte. Pe care le ingrijim, le spalam, le coafam, le tundem si le aranjam.
Le dam cu balsam si cu parfum, le facem masti, speram sa traiasca mult si sa fie lucioase si sanatoase.
Asta-i putin cam bizar... cum sa fie sanatoase niste celule moarte?

Ok, ok, radacina parului se hraneste si ingrijeste si ea (cu toate ca majoritatea produselor folosite o distrug)... dar mai ales parul ne intereseaza, el, ala mort, pe care il purtam pe cap. Si ala de pe maini, picioare, yona inghinala, piept si pe unde o mai fi. Ala nu ne place. Pe ala il radem, il smulgem, il...

Dar, pana la urma, ce ne mai place sa ne ingrijim mortii... Si sa ii parfumam...

Mici ineptii

2011-11-16T00:00:00.000+02:00

O domnisoara, pe strada, vorbea cu alta. La semafor astfel incat am avut timp sa aud mica discutie.
"Eu cand merg cu masina iau tot timpul pe cineva cu mine!"
"De ce?"
"Pentru ca altfel as face accident din 10 in 10 metri!"

Come on! Stiu ca e exprimare si nu are sens sa spun what an idiot!, dar daca faci accident, pun pariu ca peste 1- metri nu mai ai cum sa faci. Eventual in alta zi, dar nu atunci, imediat. Sau, fie, incerci sa fugi, faci iar accident peste 10 metri, dar daca iti iese si a treia oara esti out of this world.

Niste copii mici, gen clasele I-IV, vorbeau cand au iesit de la scoala. Asteptau, la fel, sa treaca strada si se vopsise din nou zebra.

"Hai sa mergem pe langa!"
"De ce sa mergem pe langa?"
"Pai uite ce frumoase si albe sunt dungile de la trecerea de pietoni, sa nu le murdarim!"

De-ar extrapola, later on, in viata, chestia asta, pentru lucruri importante si serioase, care chiar ar ramane... albe daca toti am gandi asa...

Cele trei momente ale... schimonosirii

2011-11-15T07:51:00.001+02:00

Da, atunci cand faci tot felul de fetze, scoti sunete ciudate, arati bizar sau amuzant... la ele ma refer.
Ma gandeam intr-o zi ca sunt trei momente cand te incadrezi la sunete ciudate, expresie bizara, toate fiind necontrolate:

cand razi in hohote
cand ai orgasm
cand plangi in hohote

Mai stiti altele, atunci let me know them!

Unde ai vrea sa stai inchis 48 de ore? Sau... fie, 72

2011-11-14T21:39:00.001+02:00

Intr-un scenariu dintr-asta absurd, ai ramane inchis, 48 sau... 72 de ore, intr-o camera din casa. Da, casa ta. Fara sa ai telefonul mobil la tine, detaliu important pentru ca daca ai telefon ai aproape tot ce-ti trebuie: discutii interminabile cu prietenii, internet, jocuri...
In fine. Alegerile, indiferent de zecile de camere pe care le ai tu, ar fi cam asa:

Bucatarie
Ai aragaz, frigider, deci poti sa-ti petreci timpul mancand pe saturate. In ideea ca ai mancare. Dar e cam incomod sa dormi pe un scaun sau pe jos, pentru ca e frig, chit ca dai drumul la aragaz... si eventual te asfixiezi.

Dormitor
Ai pat, ai calculator/carti. Poti sa petreci timpul uitandu-te stand pe internet si sa te gandesti ca e o zi normala, in care uiti de toti si toate sunt mirajul www-ului.

Baie
Poti sa lenevesti in cada. Ai si toaleta acolo. E cam mic spatiu, nu ai televizor si PC, dar te transformi in versiunea Tu la 183 de ani, cu pielea zbarcita. Dar mirosind frumos.

Sufragerie
Ai televizor/carti/ aparate de gimnastica. poti sa petreci timpul uitandu-te la filme aiurea sau

folosind, finally, toate aparatele care stau pe post de mobila intre cei patru pereti.

Asa ar fi la mine acasa, de exemplu. Daca la tine in sufragerie exista si toaleta si cada si aragaz, atunci te-ai scos. Sau daca ai un jacuzzi in baie si un televizor mic in bucatarie, lucrurile stau iarasi altfel. Dar, totusi, tu ce ai alege? Pe mine ma bate gandul sa stau in dormitor 72 de ore... dar as muri de foame. Sau as sta in bucatarie... dar as muri de plictiseala... Reamintesc, toate scenariile exclud prezenta vreunui telefon mobil care ar salva orice situatie.

Page One: Inside The New York Times

2011-10-24T23:23:00.002+03:00

Pentru ca nu ai cum sa nu iubesti The New York Times, de la fontul ala al lor, cu care e scris mare si frumos numele ziarului si pana la oamenii care lucreaza acolo si povestile pe care le cauta, le documenteaza, le scriu.

Am vazut zilele trecute un documentar senzational - Page One: Inside the New York Times. Se vorbeste despre criza din presa si de peste tot, sunt povestile unor oameni care lucreaza acolo si de peste 30 de ani, se vorbeste despre newsroom-uri si desprecum presa evolueaza odata cu tehnologia si nu ai cum sa te opui, ca prea scrisa moare, dar nu e tragic, pentru ca stirile vor exista mereu.

Sunt surprinse momentele concedierii din 2010 cand din cei peste 1.200 de angajati sunt dati afara 100.

E prezentata o sedinta de sumar, cateva subiecte bomba nascute de la primele informatii si dezvoltate frumos.

Sunt urmariti cativa editori si reporteri pe teren sau stand in birourile lor, vorbind la telefon, nascand idei si tactici.

E superb documentarul asta, nu doar pentru ca e The New York Times, ci pentru ca e prezentata realitatea frumos, inteligent, visele devenite realitate, importanta presei si impatcul ei.

Eu zic sa il vedeti, sa traiti la maxim cele 92 de minute si sa visati frumos, noaptea, viata agitata, plina, spumoasa, din fata unui birou situat in impozanta cladire.

Voiam sa va povestesc in multe paragrafe, povestile prezentate in documentar, dar pentru ce sa spoil all the fun. Vizionati-l singuri, in intuneric, stand frumos in pat, cu o cana de ceai fierbinte, sau de vin fiert.

Afla cum vei muri!

2011-10-18T19:13:00.003+03:00

Americanul Harold Camping, care anunţase sfârşitul lumii pe 21 mai şi care acum şi-a schimbat predicţia, a povestit cum se va petrece totul.

Aşadar, lumea va fi distrusă pe 21 octombrie şi doar cei credincioşi şi fără de păcat vor fi salvaţi. De fapt, nu vor trăi în continuare pe Pământ, ci vor fi absorbiţi în Rai, unde vor avea viaţă veşnică.

Dar cu restul, cu păcătoşii, cu ateii, ce se va întâmpla? Vor pieri în chinuri groaznice, în foc sau în apă? Cum va arăta apocalipsa pentru ei? Harold Camping spune că nimeni nu trebuie să îşi facă griji. Mai pe româneşte, sfârşitul lumii nu o să doară, ci va veni lin şi frumos, ca un somn odihnitor deoarece totul se va petrece calm şi fără ca vreun păcătos să îşi dea seama, fără ca vreo persoană să aibă de suferit fizic. Pentru că spiritual, pe toţi îi aşteaptă Judecata de Apoi.

Rămâne de văzut dacă vine sau nu sfârşitul lumii, deoarece, pentru a nu cădea iar în penibil cum s-a întâmplat pe 21 mai, Harold Camping a ţinut să precizeze că este posibil să vină apocalipsa.

Animale!

2011-10-18T18:46:00.002+03:00

Deloc potrivit cuvantul animale, pentru ca te duce cu gandul la... animale si astea sunt de fapt niste animalute :D

Familie

2011-10-17T23:53:00.000+03:00

Eu am ce am cu familia. Cei foarte apropiati stiu ca sunt fanatica. Si pentru mine sangele, care apa nu se face, e sfant. Si cand vine vorba despre mama, tata sau Bob merg pana dincolo de Dumnezeu.

Si ADN-ul e un element cheie. Nu pot sa pricep cum de o persoana sau mai multe, care nu sunt legate de tine astfel pot fi considerate familie. Ba mai mult, daca intr-o zi mi-as dori un copil, ma enerveaza ideea ca ADN-ul meu se amesteca_cu al altcuiva si voila, iese copilul. Da, e wicked rau, dar astea le stiati, altceva voiam sa zic.

Familia e un sentiment care poate sa existe in afara legaturilor de sange. Da, probabil toti stiti si simtiti. Ei bine, pentru mine e ceva nou. Simt chestia asta, nu o spun pentru ca asa e, asa trebuie sau la asta se ajunge. Pur si simplu. Sunt om normal si banal. Renunt la egoism (in proportie de 90% pentru ca eu sa renunt la egoism 100% inseamna kaput), ma comport uman si pe cat se poate de sensibil in mod natural si ma simt perfect in pielea mea in compania membrului nou :)

Faza cu amestecarea ADN-ului ma enerveaza in continuare, dar familia mea are un membru nou ceea ce inseamna liniste si siguranta pe de o parte si mai multe griji pe de alta. Nu stiu de ce si cum dar asta inseamna.... Îngrijorare mai degraba. Ca in faza cu drobul de sare, fara motiv...

Si cum n-ati priceput nimic oricum, nu mai scriu nimic. Imi formasem niste idei azi-noapte, cand aproape dormeam, dar durerea de cap pe care o am de cand m-am trezit ma cam lasa fara cuvinte, chef samd.

Huidu

2011-10-17T23:32:00.000+03:00

Nu ma impresioneaza tragediile si accidentele. Vazute, auzite, citite. Nu imi sta in fire sa ma induiosez de nimic. Ca o fi bine sau nu, asta nu are sens sa intrebi pentru ca asa sunt eu.

Pe de alta parte, ma gandeam la Huidu - ca doar pot sa gandesc si fara sa simt :) - cat de stupida e viata asta. Sa iti dea totul si apoi, incet, incet, sa te lase fara. Si asta asa, in etape, destul de distantate, incat sa iti lase timp sa iti revii cat de cat, sa speri la mai bine, sa crezi ca raul a trecut si buf, inca ditamai pumnul te loveste direct in figura si-ti lasa o urma mare, forever.

Dar, unii adepti ai teoriei conspiratiei ar spune asa - totul a fost bine planificat, ca doar oricum se vorbea prea mult de Bilderberg. Asa ca am schimbat complet, fara sa sesizam, directia. Ba nici noul cod civil nu mai da bataie de cap - oricum era mai mult o fâsâială - .

Evolutie logo-uri

2011-10-15T13:57:00.000+03:00

Knowledge is knowing that tomato si a fruit. Wisdom is not putting it in a fruit salad

2011-10-15T00:11:00.000+03:00

Pornaciunea de la miezul noptii

2011-10-14T23:58:00.000+03:00

Vorbeam acum vreo opt ani cu Vlad si Pati despre cuvinte. Ma rog, despre un cuvant. Vlad fiind atunci un mare iubitor de femei :D Acum nu stiu cum mai e pentru ca, dupa cum spuneam intr-un post anterior, vorbim o data la cateva luni pe messenger. Si atat! Cu Pati, care s-a mutat la Brasov vorbesc... o data pe an probabil, pentru ca e kind of anti-internet si ne vedem... din intamplare, cand ajung eu in Brasov. Anyhow.

Anyhow, vorbeam despre organul sexual masculin. Si erau mai multe variante: putza, cuc, p3nis si pu1a. Primele trei suna absolut normal, banal si de bun simt. Cel de-al treilea e obscen. Sau pentru unii zilnic.

Si ideea era alta: cum si de ce sunt toate denumirile si daca poti sa le folosesti mereu pentru oricine.

Concluzia:
Cuc e atunci cand esti mic micut si incepi sa ii intrebi pe parintii tai ce ai acolo si cum se cheama. Ma rog, cum se cheama iti spun ei inainte sa te intrebi tu.

Putza e atunci cand te faci mai mare, dar esti tot copil nestiutor. Si poate fi si cand te faci mare de tot dar ea ramane... mai micutza asa.

P3nis e cand esti deja barbat respectabil. E normal, e folosit corespunzator si cu o singura femeie. O data. Gen ai o relatie serioasa, nu te prea obsedeaza sexul, iar el are o marime normala, probabil, pentru ca nu esti interesat sa masori samd.

Cea de-a patra varianta, aia mai kinki si mai porcoasa e, cand e super huge - asta zicea Vlad ca el e baiat si facea pe grozavul. Verbal, nu grafic. Si mai e, spuneam eu si Pati, cand esti un porc afemeiat care gandeste cu ea.

Nu stiu cum si de ce mi-am amintit asta. Lately imi amintesc multe tampenii funny, silly sau copilaroase. Simpatice in felul lor. Aaaaa si am uitat sa spun. Uitati ce am scris mai sus daca nu aveti 18 ani :) cel putin.

If you don't like where you are, then change it! You are not a tree!

2011-10-13T22:49:00.000+03:00

Steve Jobs 2. O versiune mai buna, mai sensibila, mai altfel!

2011-10-13T17:51:00.003+03:00

Vrei să cumperi muşte sau un polip? Vezi ciudăţeniile care se vând online!

2011-10-12T17:21:00.000+03:00

Din ce în ce mai mulţi oameni nu se mai obosesc să bată magazinele când au nevoie de ceva, ci pur şi simplu cumpără online. E mai rapid şi mai eficient. În plus, pe internet găseşti multe articole ce nu se află şi pe rafturile magazinelor.

Spre exemplu, în glumă sau în serios, pe okazii.ro, unul dintre cele mai cunoscute site-uri de licitaţii online de la noi din ţară, poţi nu doar să găseşti o grămadă de lucruri utile, ci să te şi amuzi.

Spre exemplu, de aici poţi să cumperi "muşte de curte", care nu sunt altceva decât... clasicele muşte, aşa cum le spune numele. În plus, ele sunt ieftine. Numai 1 leu bucata.

Pentru cei care au nevoie de un... polip, se găsesc soluţii. Cel care vrea să scape de el, meţionează aşa: "funcţionează foarte bine, îl vând deoarece pe mine nu mă mai satisface şi m-am hotărât să îl înstrăinez". Preţul polipului? 50 de lei!

Cei care sunt nostalgici după vremea pe când erau elevi pot să achiziţioneze un ierbar, în condiţii bune, la numai 2 lei.

O bancnotă de un milion de dolari este foarte ieftină: costă numai 11 lei.

Unul dintre cele mai ieftine lucruri care pot fi achiziţionate de pe internet ţine de toamnă. Cineva s-a gândit să vândă frunze. Şi asta pentru numai 0.05 lei.

Glossy makes you pretty

2011-10-10T23:37:00.000+03:00

Si nu ma refer la revistele glossy. Pur si simplu, ma gandeam la hartia tip golssy. Si inainte de asta la pgainile color.

Inainte de color si glossy femeile aratau altfel. Cu sau fara operatii estetice. Dupa ce au aparut color in paginile publicatiilor parca s-au infrumusetat putin.

Dar dupa ce glossy a luat avant, lucrurile au inceput sa stea cu totul altfel. Orice imagine, fiind shiny, a inceput sa atraga oamenii. Femeile goale sau nu, photoshopate sau nu, "implantate" sau nu au devenit staruri. Odata cu rasaritul soarelui, cand razele bat nebune pe prima pagina a revistelor asezate frumos la chioscul de stiri, dintii lu xuleasca stralucesc, sanii par mai apetisanti si parul e clar spalat cu un sampon care face minuni.

Soarele, batand molcom pe paginile unei reviste care nu e glossy si in plus, daca ar fi, alb-negru, ar scoate in evidenta umbre, pete si o imagine ponosita, poroasa.

Doar idee care mi/a venit la metrou, privind un poster mare, glossy. Atat.

Long live the internet.... or else...

2011-10-09T19:35:00.001+03:00

Retelele de socializare sau... internetul in general ne ajuta sa avem prieteni, nu sa ii peirdem.

Vorbim de trei ori pe an pe messenger, necitim blogurile unii altora, ne dam like pe Facebook, vara, la pozele din vacanta, dam cate un reply pe Twitter si ne trimitem cate un sms sau vorbim 3 minute la telefon de ziua noastra. Macar atat. Daca nu ar exista internet si telefon mobil - dear mai degraba internet - nu am avea cum sa luam contatc cu ceilalti.
Trist, dar imi planuisem si azi, ca si de multe alte ori, ceva de genul - clar, de saptamana viitoare o sa reiau legatura cu Vlad, cu Simo, cu Ciprian si Alina, cu Sabin, cu Iulia, cu, cu, cu... o groaza de oameni pe care nu i-am mai vazut si de mai bine de doi ani desi ne-am promis mereu ca o sa ne vedem.

Ca sa iesim noi cu ei - cand sunt si ei doi - e practic imposibil. Am stat si m-am gandit si...treaba e asa - Weekendul asta a lucrat el si eu am fost libera, urmatoarele doua weekenduri le lucrez eu si el e liber, iar in cel de-al treilea suntem ocupati amandoi. Dar in timpul saptamanii? Pai... in urmatoarea saptamana eu o sa lucrez putin peste miezul noptii, iar saptamana cealalta el ajunge acasa dupa 10 seara si tot asa. Practic, gasim, intr-un caz fericit, un weekend pe luna in care sa fim amadoi liberi. Complet liberi. Si vreo seara o data la doua saptamani cand suntem amandoi acasa, impreuna, la ore decente.

Solutia ar fi sa iesim, separat. cu amicii, sa facem cu randul. Sa avem amici separat - si avem, ce-i drept, si ne vedem cu ei uneori - dar cu amicii aia pe care in trecuuuuut in vedeam zi de zi, o sa ne mai vedem vreodata, oare? Cand ai timp, altii sunt ocupati, cand ai timp, uneori, chiar daca altii nu sunt ocupati stii ca trebuie sa mergi acasa, sa faci o ciorba de vacuta - nu pentru ca nu ai putea sa te opresti la un restaurant unde sa iti fie pusa direct in fata, dar pentru ca aia de acasa, facuta de tine, e mereu mai buna. Sau, pur si simp,lu cand ai timp, trebuie sa te odihnesti. Si aici da, chiar asa e: trebuie.

So, long live the internet or else...

Si, totusi, someday... prin noiembrie, o sa incerc, cat de cat, sa ma revad cu unii oameni...

Stiati ca Steve Jobs e viu? OMG! Cel putin asa zice iGod.

2011-10-07T19:57:00.001+03:00

Mai stiti aplicatia iGod? Dumnezeu virtual cu care vorbesti samd? Zic mai tineti minte pentru ca eu ma amuzam cu ea acum suuuper multi ani.

Anyhow, daca tot ne gandim, scriem si vorbim despre Steve Jobs zilele astea, cu siguranta ca Steve Jobs nu avea cum sa nu ajunga la iGod, right?

L-am cautat pe net si mai exista si am purtat si o discutie cu el, vezi mai jos printscreen-ul.

Daca vreti sa vorbiti si voi cu iGod, luati de AICI

Esti sotie? Existi in scenarii!

2011-10-07T18:37:00.000+03:00

Zilele trecute dadeam de pe un canal pe altul, la tv, cautand nici eu nu stiu ce. Pe un post Army wives, un serial cu si despre neveste. Pe altul Desperate housewives, pe altul Footballers' Wives. Come on! Si am zis sa verific, pe tv.com, of course :) cate seriale cu si despre neveste sunt.

Lista, aproape completa, mai jos. Interpretati dupa cum credeti si aveti chef.

Army Wives
Desperate Housewives
The starter wife
Footballers' wives
Take my wife
The 19th wife
Basketball wives
Mob wives
The good wife
The Real Housewives of Orange County
Prison Wives

Ca sa nu mai amintim si de Wife Swap, Do you trust your wife, Farmer wants a wife si toate celelalte care-s reality show-uri.

Anyhow, ideea mea e cam asa: femeia e un fel de bucata de carne, care este definita prin natura jobului sau ocupatiei barbatului ei. Ea nu e mama, farmacista sau economist la banca. Ea este sotie de ceva. Si atat.

Trei lucruri m-au enervat azi... si unul mi-a placut

2011-10-03T21:34:00.000+03:00

1. La scoala de langa blocul meu, parintii isi luau copiii acasa. Mama unei fete, ii spunea tatalui unui baiat, in timp ce copiii se uitau cu ura unul la celalalt:
M - inteleg ca sunt copii si se joaca, dar nici sa o traga asa de par
T - lasati doamna. acu' intr-a cincea o trage de par si intr-a opta de tzatze. Ce sa ii fac? E baiat!

Bai boule!, imi venea mie sa zic. De asta as vrea ca procrearea sa fie interzisa prin lege. Si, daca te califici la statutul de om care merita sa se inmulteasca sa primesti delegare. Nu ca o tragea fiu-tu de par pe colega lui, ca e normal, ca-s copii. Dar nu vii cu o explicatie de bou cu copite si i-o arunci femeii aleia in fatza ca ultimul meltean ce esti!

2. O femeie, la paine. Dragutica, tinerica, pe la vreo 35-40 de ani, voia sa ia paine. Si era un cos cu mai multe feluri de paine din care puteai sa ceri una, alta. Dar nu, ea, ca vaca, se intinde si incepe sa le verifica pe toate sa vada care-i mai moale, care-i mai nu stiu cum, sa o cumpere. Creatura, tu cu mainile tale murdare de la metrou, de la usa magazinului de haine in care ai intrat, de pe mouse-ul de la birou si de cine mai stie unde, nu vii si incerci painile de parca ar fi in husa!

3. Faptul ca oamenii prosti sunt rai. Faptul ca oamenii destepti?! - dar cu mentalitate de sa traiti nea nicu! - au uneori ochelari de cal si sunt nu rai, imposibil de absurzi. (exista oare posibil de absurzi?!)

M-a bucurat faptul ca am cumparat must din piata. De la magazin. In fine. Alb must. Nu bausem pana saptamana trecuta decat rosu, de acasa of course. Alb am baut sapt trecuta in Piranha la Festivalul Toamnei - foarte rau si cu apa in el -. Acum am vrut sa iau rosu, am gustat si/si, mai bun a fost ala alb. Consolare, totusi, pana cand ajung acasa si ma asteapta doua sticle congelate. Una pentru atunci, iar pe cealalta o pastrez, as usual, pana prin mai-iunie cand cine are must in afara de mine? :)

Telekinesis- Car Crash

2011-10-03T21:23:00.002+03:00

Noul cod civil? Migrarea de la ţară la oraş

2011-10-02T20:02:00.001+03:00

Noul cod civil taie şi spânzură şi lumea sare în sus. Vaaaai! O să moară presa! Staţi liniştiţi, că presa nu moare, revistele de scandal şi paginile exagerate ale ziarelor, care au trebuit, pentru a supravieţui competiţiei, să treacă în acel penibil macabru vor dispărea. Sau, fie o să moară ceva. O să fie ca o unghie prinsă în uşă, care se înegreşte şi cu timpul moare şi cade. Sau ţi-o smulge vreun doctor sadic.

În rest, toată povestea asta e de bun simţ.

Adica, vai câte nesimţire şi cât tupeu pe Vedeta Vedetescu să se enerveze dacă, om fiind, îşi scoate chilotii din fund pe stradă şi poza ei apare peste tot! Really now!

So, de ce migrarea... Pentru că la ţară oamenii aveau (au?!) obiceiul să bârfească pe la colţuri şi când Ion Pitic bea două pahare de palincă în plus, la barul din sat, până dimineaţa, toată lumea, de la copilul de grădiniţă şi până la baba care nu se mai ridică din pat, ştie că Ion Pitic e beţivul beţivilor. Din gură în gură, telefonul fără fir transformă informaţia în super poveste care e difuzată peste tot.
Astfel, toată lumea ştie ce face Ion Pitic, cu toate că nimeni nu ar trebui să fie interesat de soarta lui, exceptând-o pe Violeta Pitic, nevastă-sa.

După ce oamenii s-au mutat la oraş, nu mai era atât de simplu să stai la poartă.. pentru că stăteai la bloc şi pentru că nu aveai toate vecinele ţaţe cu care să stai la cafea, nu îţi mai cunoşteai oricum toţi vecinii şi trebuia să afli, să bârfeşti, să exagerezi, să arăţi cu degetul dar nu mai aveai cu cine (unii oameni fiind mai cizelaţi, mai ocupaţi) şi te-ai liniştit să-i faci capul calendar lu' bărbatu-tu când venea seara acasă.

Acum, Codul Civil mută presa de la sat, de pe uliţa plină de bălegar, în mijlocul oraşului. Acum, că încearcă să o mute într-un penthouse şi de fapt până la urmă o să se ajungă la un apartament drăguţ cu două camere într-o zonă semi-centrală, tot mai bine e. Cam asta ar fi ideea.

Aaaa... şi să nu uit, când vorbeam de cine moare, să-i plângem la pomană, nu doar presa ci şi toate pseudo-vedetele care au apărut prin cu şi datorită ei.

Pink Floyd - High Hopes

2011-09-23T19:08:00.002+03:00

High hopes can only be live... Not recorded, cut, edited, directed... Not on the background, with a background. Only with your eyes shut /open. Either way, wide.

Si daca ar avea concert anul viitor... la noi... dar astea sunt deja high hopes...

Moartea amintirilor... deziluzia iluziilor ce pier

2011-09-17T22:55:00.000+03:00

Sunt comunişti. Aşa spun unii, despre moşii şi babele care comentează diverse - ca băiatul ăla are cercei, că fata aia şi-a pus belciug în nas, că blonda de la patru poartă fuste până la buric - Sunt comunişti la 40 de ani moşii şi babele, iar când te apropii şi tu cu paşi repezi de vârsta senilităţii, ea se extinde şi se întinde. Cei de 45 sunt în floarea vârstei, iar când moare cineva de 69 - vârsta, nu poziţia- , spui că era încă tânăr/ă.

Dar nu despre vârstă vooiam să vorbesc. Ba pardon, despre vârstă, dar nu aşa. Asta era o introducere evidentă pe care o simţim şi o ştim şi noi şi, eu cel puţin, mă încadrez în aceşti comunişti de ceva vreme - nu neapărat ca vârsta, ci ca ideologie - .Schimbările sunt aiurea pentru că noi am trăit ceva mai frumos - zicem noi, plictisitor zic tinerii :D - .Astfel, mă gândeam de ce ne deranjează - sau fie, mă deranjează - schimbările din oraş/e.

Pasaje pietonale, sensuri giratorii, clădiri noi construite şi vechi dărâmate, magazine dispărute ş.a.m.d. Nu că m-ar influenţa vreo linie nouă de tramvai 20, spre exemplu, sau un petec de iarbă în mijlocul unei intersecţii banale din trecut. Mă enervează faptul că, schimbările astea ajută la moartea amintirilor. Asta era ideea - si nu aveam titlu, deci ăsta o să fie / e deja când citiţi voi - .

Anyhow. Amintirile sunt grafice în cele mai multe cazuri. Sau chiar dacă sunt determinate de un cuvânt, un miros samd, tot grafice ajung într-un final. So, acestea fiind zise, si asa fragilele amintiri, le legi de intersecţia x unde ai facut nu stiu ce. Sau banca y din parcul z. Si cand toate astea se schimba, se modernizează sau dispar, tu nu ai de ce sa iti mai legi amintirile. Si parca ele isi pierd din viata... din puterea de a te trage acolo, inapoi, in sufletul tau unde stau stivuite care pe unde are loc.

Mai mult, tot referitor la amintiri. Lucrurile faine, chiar daca stii ca nu mai sunt posibile pentru ca timpul, oricum ar fi el, nu se mai intoarce - din ce stim noi - si cand vezi locul y, iti vine amintirea w si te gandesti ca pqarca, totusi, lucrurile frumoase sunt posibile. Pentru ca s-au petrecut acolo si se mai pot petrece - chiar daca nu e asa, noi ne mintim singuri frumos, fara sa ne dam seama pentru ca psihicul nostru ne salveaza zilnic din toate mizeriile - .Si cand tu ajungi in locul cutare si nu mai e copacul respectiv, amintirea ta ramane atat. Amintire, moarta, fara viitor si fara posibilitatea ca acolo, unde stii ca frumosul exista, sa se mai poata petrece ceva. Si... atunci ce sa faci? Doar frumosul si placutul nu se ivesc asa, peste tot. Au nevoie de locuri. Locuri care mor.

Fara motiv, am tot repetat cuvantul intersectii. N-am idee de ce si nici amintiri... desi am avut un cosmar, în ultima zi din cls IV care se petrecea intr-o intersectie si la serbare, la final de an, m-am tot gandit la el

A fi fericit. Sau a fi trist. Intre cele doua se intinde bucata denumita viata

2011-09-13T21:58:00.000+03:00

Spuneam mai demult că fericirea e misogină. Nimic mai adevărat pe vremea aceea, iar informatiile au fost reconfirmate. Si daca tot trebuie sa punem doua puncte pe O si nu numai, asa ca nemtii, va spun si ce-i nefericirea. Sau cu cine seamana, sau ce prototip are. Clar al unei femei.

In mai scriam despre asta
Acum, va zic urmatoarele. Potrivit unor studii noi fericirea si-a schimbat chipul, dar sexul ba.

Cel mai fericit om e de sex masculin, are 39 de ani şi are o poziţie de conducere într-o companie unde câştigă între 100.000 şi 200.000 de dolari pe an.
Mai mult, acest bărbat fericit are un copil împreună cu frumoasa lui soţie, care lucrează şi ea, dar numai part-time, pentru a avea timp să aibă grijă şi de casă şi de copil.

Cel mai nefericit angajat este... o femeie. Are 42 de ani, este necăsătorită şi nici nu are o relaţie stabilă, fiind singură. Are un loc de muncă bun, pentru care a învăţat din greu, într-un domeniu precum medicina sau avocatura, dar nu are câştiguri financiare mari.

Nu eu zic, cercetatorii zic. Ia sa va vad, la care va incadrati?

Păsări călătoare... de-am fi

2011-09-04T19:38:00.001+03:00

Câtodată mi-ar plăcea să fiu o pasăre călătoare. Cel puțin așa mă gândeam zilele trecute, când priveam pe geam stoluri întregi zburând spre țările calde. În stoluri de V, așa ca în școala gemerală. Sau uneori aiurea, de-a brambura.

Indiferent de litera sau forma sub care zburau plecau undeva. Sau poate se întorceau. Nici nu îmi dau seama... Dacă ele fac pui aici, aici le-o fi și casa. Sau poate unele fac și acolo... sau cine știe.

Aș vrea să zbor și eu, dar nu în țările calde. Să zbor spre toamnă atunci când vine vara. Sau măcar spre o primăvară. Sau, de ce nu, spre nămeți.

Să zbor cu direcție, sau mai bine fără. Știind destinația dar fără a avea idee cum ajung acolo... așa cum e în viață uneori. Să plec alături de un stol. Purtată de vânt. Departe. Să văd cum oamenii, orașele și copacii se fac tot mai mici și rămân tot mai departe. Să mă odihnesc pentru câteva minute pe piscul unui munte pe care zice-se că nu ar fi călcat picior de om și să nu simt acolo nici ură, nici lăcomie, nici tristețe... nici un sentiment care ar putea să încerce cândva vreo ființă umană. Deși, în pasărea din Puiul lui Brătescu-Voinești suferea când își vedea micuțul bolnav și slab și pleca lăsându=l în urmă. Sau poate nu o fi simțit nimic, dar a fost și ea, umanizată. Cine să știe... Poate doar păsările care pe când se lasă toamna și frunzele copacilor se fac ruginii pleacă.

Poate de asta pleacă, de teamă ca nu cumva, când stau pe vreo crenguță, guralive, de vorbă, să nu deranjeze frunzele care se pot sfărâma. Să nu strice ordinea...care se strică oricum sub bătaia vântului, a firii, a sorții, a trecerii timpului.

Zburăm în formă de V, în stol, spre un destin știut, parcă reușind să dăm timpul înapoi. Spre o vară care ne-a ars aripile acum un an. De parcă vremea ar face, din șase în șase luni câte o buclă, aruncându-ne înapoi...

Si eu vreau in concediu free wife!

2011-08-22T10:34:00.003+03:00

si cu explicatie...

Bucati imperfecte de iubire

2011-08-21T22:02:00.000+03:00

Perfecțiunea nu există, pentru că noi trăim cu și printre bucățele. Nu putem să concepem un intreg care să ne încânte ca atare.Poate din cauza asta și încercîm să mai schimbăm pe ici, pe colo lucrurile, pe noi, pe ceilalti.
Asa e si cu iubirea asta, ma gandeam. Concept cam abstract pentru ca poate eu mi-l inchipuiam acum vreo 20 de ani complet ci nu are cum sa fie asa. Nu ca nu as fi iubita sau nu as iubi. Doar ca in sensul asta, lumesc, de-asta zic eu ca iubirea e bullshit. In fine.
So, iubesti o sclipire de inteligenta, un zambet strengar si doi ochi albastri. Asa au fost ai mei. Mereu albastri. Cu o mica ratacire de cateva saptamani.
Astfel, cred ca reteta e ca suma lucrurilor pe care le placi sa o depaseasca pe cea a lucrurilor care nu-ti plac. Asa ajungi sa intelegi, sa suporti, sa accepti, sa traiesti in liniste si pace. Si, daca e cazul, nu sa schimbi, doar sa mai indrepti pe ici pe colo si sate lasi putin indreptat. Ca sa existe si o punte de legatura, niste lucruri, idei, preferinte comune.

Nu stiu de unde mi-a venit asta. Azi in taxi ma gandeam, uitandu-ma pe geam, la o masina sport draguta, habar n-am ce marca si nenea ala, taximetristul, imi spunea: Asta e perfectă! Ce bine e sa ai o mașina unica!

Poate ce-i unic e perfect sau perfectul e unic. Eu tind sa cred ca e imposibil sa fii perfect si al naibii de greu sa fii unic. Poate tot asa, doar pe bucatele :)

IDEE - pentru grasi si grasuti -

2011-08-20T19:39:00.001+03:00

Pana mai recent, eram certata cu cantarul, pentru ca arata mereu prea putin, Acum arata ok si in viitor poate o sa depaseasca :D Poate nu... Anyhow, pentru cei obsedati de kilograme, fara sa fiu rea :D, am gasit o poza misto in jurul careia sa construim o idee

Ar fi interesant ca atunci cand te cantaresti, cantarul sa fie super inteligent, sa analizeze inaltime/kilograme si poate si aspectul fizic asa in general si sa afiseze fie kilogramele cand sunt in limite normale, fie SLAB sau GRAS. Iar in cazuri mai rare sa se aprinda un girofar, sa se auda o sirena si pe ecranul cantarului sa se afiseze cu litere maaaari: OBEZO! Şi, bineînţeles - OBEZULE!

My mother taught me...

2011-08-16T18:45:00.000+03:00

1. My mother taught me TO APPRECIATE A JOB WELL DONE.
“If you’re going to kill each other, do it outside. I just finished cleaning.”
2. My mother taught me RELIGION.
“You better pray that will come out of the carpet.”
3. My mother taught me about TIME TRAVEL.
“If you don’t straighten up, I’m going to knock you into the middle of next week!”
4. My mother taught me LOGIC.
“Because I said so, that’s why.”
5. My mother taught me MORE LOGIC.
‘If you fall out of that swing and break your neck, you’re not going to the store with me.”
6. My mother taught me FORESIGHT.
“Make sure you wear clean underwear, in case you’re in an accident.”
7. My mother taught me IRONY.
“Keep crying, and I’ll give you something to cry about.”
8. My mother taught me about the science of OSMOSIS.
“Shut your mouth and eat your supper.”
9. My mother taught me about CONTORTIONISM.
“Will you look at that dirt on the back of your neck!”
10. My mother taught me about STAMINA.
“You’ll sit there until all that spinach is gone.”
11. My mother taught me about WEATHER.
“This room of yours looks as if a tornado went through it.”
12. My mother taught me about HYPOCRISY.
“If I told you once, I’ve told you a million times. Don’t exaggerate!”
13. My mother taught me the CIRCLE OF LIFE.
“I brought you into this world, and I can take you out.”
14. My mother taught me about BEHAVIOUR MODIFICATION.
“Stop acting like your father!”
15. My mother taught me about ENVY.
“There are millions of less fortunate children in this world who don’t have wonderful parents like you do.”
16. My mother ! taught me about ANTICIPATION.
“Just wait until we get home.”
17. My mother taught me about RECEIVING.
“You are going to get it when you get home!”
18. My mother taught me MEDICAL SCIENCE.
“If you don’t stop crossing your eyes, They are going to freeze that way.”
19. My mother taught me ESP.
“Put your sweater on; don’t you think I know when you are cold?”
20. My mother taught me HUMOUR.
“When that lawn mower cuts off your toes, don’t come running to me.”
21. My mother taught me HOW TO BECOME AN ADULT.
“If you don’t eat your vegetables, you’ll never grow up.”
22. My mother taught me GENETICS.
“You’re just like your father.”
23. My mother taught me about my ROOTS.
“Shut that door behind you. Do you think you were born in a barn?”
24. My mother taught me WISDOM.
“When you get to be my age, you’ll understand.”
25. And my favourite: my mother taught me about JUSTICE.
“One day you’ll have kids, and I hope they turn out just like you!”

Sursa: http://nedhardy.com/

Mamaia e un fel de Facebook real life. De ce? Uite de ce!

2011-08-07T20:02:00.000+03:00

O tanti la tv, la stiri, a spus acum cateva minute ceva de genul ”Cine nu merge la Mamaia nu există, pentru că Mamaia e un fel de Facebook... real life - or something - .

Ma gandesc cu groaza ca mama si tata au fost anul asta la Mamaia, ca e mai curat, mai comod, mai... asa pentru oameni adulti, seriosi si pretentiosi. Daca au fost, sunt en vogue. Eu am Facebook virtual, ei real life.

Dar, trecând peste... de ce?

Păi, pe Facebook intalnim o groază de pitzi - sau fete-bibelou cum ziceam anterior-. La Mamaia colcăie plaja si cluburile de don'soare dintr-astea.

Pe Facebook ies unii la agatat. La Mamaia sunt convinsa ca e asa.

Pe Facebook iti scrii mare si tare statusul - single - - in a relationship with - . La Mamaia si mai si. Probabil mai mult decat - in a relationship with - afisezi faza cu - single - .

Pe Facebook iti pui poze, la Mamaia pozezi. Tot aia e. Ideea e sa-ti vada lumea costumele de baie, silicoanele shiny si buzele date cu ruj de un centimetru... la plaja.

Pentru pasionatii de Farmville sau Barn...something

Pe Facebook ai ferma unde cresti vaci, oi, capre si diverse alte dobitoace. La Mamaia, ce-i drept, nu le cresti. Doar le vezi, le mangai, le mulgi :)) Deci, pana la urma e la fel - ai animale in lumea virtuala din FB, dar aceleasi le vezi si in cea reala de la Mamaia.

Ce ramane de adaugat?

Doua ineptii in mai putin de doua minute

2011-07-29T23:25:00.001+03:00

In piata, mama+fiu+fiica. Fiul vreo 10-12 ani, fiica 8-10, mama idioata. Ii daduse copilului sa care ditamai plasele si ea mergea lejer, de parca se plimba, cu fiica de mana.
fiu: Da de ce numai eu trebuie sa car plasele?
mama: Ca să faci creier, sa inveti bine -prima ineptie -
fiul: Dar Numele Fiicei nu trebuie sa faca creier sa invete bine?
mama: Nu, pentru ca e fata. Fetele sunt ca niste bibelouri, nu trebuie sa fie destepte, trebuie sa fie admirate! - a doua ineptie -

Totusi, mama asta anapoda a avut dreptate cu o chestie - fetele respective pot fi numite fete-bibelou, pentru ca sunt admirate, ce-i drept, sunt goale pe dinauntru si le sparge foarte repede si usor oricine!

Hey, uite-l pe Ghită!

2011-07-26T08:43:00.003+03:00

E un material dragut pe Discovery.com - Faces of our ancestors. Mă uitam la ele si ma gandeam... E aproape imposibil ca dintre toti oamenii aia sa nu gasesti pe cineva care sa semene cu cineva pe care il/o cunosti. O fi de bine, o fi de rau?

Pare peiorativ la prima vedere :D, altfel, daca era de bine, ce sens avea sa mai scriu aici? :))

http://news.discovery.com/human/early-human-ancestors-faces.html

Barely legal

2011-07-24T18:37:00.000+03:00

Incidentele - ziua mea anul asta, anul trecut si femeia de la tigari poate le-ati citit la mine pe blog. Daca nu, un scurt review ca sa nu stau sa le caut pe toate sa pun linkuri.

anul trecut de ziua mea un nene taximetrist nu m-a crezut ca fac 27 de ani
anul asta mi-a fost jena la patiserie sa zic ca am 28 in ideea ca o sa creada ca fabulez si am spus 23
o tanti mai în vârstă de la un magazin de la mine de la bloc, acum trei ani cand m-am mutat acolo imi tot cerea buletinul cand voiam sa-mi iau tigari si altfel nu-mi dadea.

Acum, zilele trecute, eram la un magazin sa-mi iau tigari, cand vine la mine o tipa - cu o mie de ani mai tanara decat mine - conversatia o cititi mai jos:

-Vă luați țigări?
- Da.
- Știți sunt de la Marlboro, avem o promoție.... (scurtă pauză) dar aveți 18 ani?
- Da, am... (scurtă pauză penibilă pentru că mă gândeam... câți ani am) 28.
Don'șoara a zâmbit puțin - siiiigur nu m-a crezut - și mi-a explicat promoția ș.a.m.d.

De vreo... 15 ani or so mi-am tot dorit sa am 30 de ani și apoi peste, și peste pentru ca oamenii mari - adulti - sunt intotdeauna luati in serios. Acum nu ma mai chinuie faza cu luatul in serios pentru ca lucrurile care ma deranjau de genul - ce stii tu, ca esti copil samd - au disparut, dar acum ma enerveaza ca desi am 18+10, come on!!!! tot mai degraba m-ar crede cineva daca as spune că am 15 mai bien decât dacă i-aș zice vârsta reala. Oare ar trebui să-mi doresc să am 65? Daca și atunci mă mai întreaba cineva dacă am 18 ani, life sucks! Faza cu - e bine ca pari mai tanar, pe mine ma lasa rece.

Oare oamenii sunt reciclabili?

2011-07-21T23:52:00.001+03:00

Da, sunt reciclabili oamenii. Se pot schimba, isi pot reveni, pot construi totul de la zero. Daca vor, daca gasesc recipiente in care sa-si arunce partile stricate, dacă sunt alții care sa-i recicleze. Cu toate că, de cele mai multe ori, oamenii se reciclează singuri.

Îți reciclează inimi frânte, își reciclează idei destrămate și vise spulberate aiurea. Își reciclează gândurile și uneori chiar amintirile. Din păcate, rareori pot sa-și recicleze acțiunile. Sau poate niciodată.

Își reciclează viitorul, chiar dacă nu există. Și-l reciclează mereu, mereu, modelându-l în așa fel până când ajung acolo... sau nu. De cele mai multe ori nu.

Oamenii sunt reciclabili și uneori se pierd părți din ei în procesul de reciclare. Rareori se întâmplă, totuși, să câștige. Câte o aripă de înger bătând senină ca mâna unei bunici. Câte un zâmbet pe care înainte nu-l avuseseră. Sau nu-l cunoșteau, nu-l recunoșteau. Deseori, câteva kilograme în plus.

Dar poate reciclarea asta ar trebui să fie ceva pozitiv, nu orice schimbare adusă de timp, de omul de lângă, de o decizie de moment. Oamenii se reciclează atunci când simt că nu mai pot, când vor să aibă altă formă. În ochii lor sau în ochii altora.

Din frânturi de sentimente și idei transformate în cioburi construiesc un mic univers, nou, altfel. Asta e reciclarea lor. Resursele oamenilor nu sunt asa aiurea, în aer, apă și în pământ. Ele sunt într-atât de limitate, încât rareori se construiesc, apar, se formează pe parcurs. De cele mai multe ori le primesc la naștere. 15 bucăți. Pe care le pierd pe drum, le rup sau le ignoră. Din cioturile rămase formează uneori o viață. Uneori... De cele mai multe ori, oamenii știu doar să cioplească transformând, până când nu mai rămâne nimic. Nici măcar o idee.

Pana cand moartea vă va desparti. O singura expresie, o mie de interpetari

2011-07-20T22:43:00.002+03:00

Celebra formulare ”până când moartea vă va despărți” poate fi romantică, enervantă, cu iz suicidal, dar în nici un caz actuală.

Când totul este fast-food, când tehnologiile și lumea se schimbă, și căsniciile au devenit un fel de fast-food al inimii, al sexului, al ratelor plătite împreună pentru o casă, al ce mai vreti voi. Un fast-food al vietii.

Asadar, expresia de mai sus, din titlu, devine fara sens, aparent. E, in mare parte, ceva imposibil. Sau posibil dar cu sacrificii si compromisuri. E ca si cum, iti iei nevasta cu sani cupa C, cu picioarele lungi până în gât și cu o alunită deasupra sprancenei drepte. Că așa era moda când v-ati decis voi să vă căsătoriti. Tu ai părul ondulat - ce a mai ramas din el - maini puternice si piept paros, ca asa era considerat macho. Aveai si un Nokia N81, care era wow.

Peste opt ani, intr-un caz fericit, telefonul tau e vechi - presupunand ca functioneaza perfect - si vrei alta minunatie. Un iPhone de ultima generatie, de abia pus pe raft. La fel, nevestele se poarta cu talia subtire, lungimea picioarelor nu mai conteaza, alunitele sunt dizgratioase, iar sanii trebie sa aiba cel putin cupa D. Nici tu nu mai esti la moda, pentru ca parul de pe piept nu mai e macho, mainile trebuie sa fie delicate si unghiile atent taiate si lacuite, iar parul se poarta dat cu gel... intr-o parte.

Atunci, cum sa mentii o relatie care a fost depasita? Tu vrei ceva nou, e vrea ceva nou, amandoi va luati cate un super telefon, dar parca e nevoie si de un partener nou. Bineinteles, tu uiti ca nici tu nu mai esti la moda, ea uita ca nici ea nu mai e, ideea e să ai, respectiv să aibă, ce e nou, la moda, ce se poarta. Doar trebuie sa cunosti, sa gusti, sa evoluezi, nu sa stai acolo in banca ta, purtand in minte, gandire si pe chip o epoca dusa si apusa.

Pai... formularea ramane, o auzim in filmele americane... Si atunci? Atunci, e simplu. Moartea oricum are mai multe sensuri. Totul tine de interpretare. ”Pana cand moartea ne va desparti” insemna fie pana cand mor sentimentele tale sau ale ei, pana cand moare cheful de a dormi noapte de noapte in acelasi pat, pana cand moare un curent artistic ce-ti place si care-ti aminteste de ea sau pana cand moare... moda de a fi impreuna. Pana cand va mor pasiunile comune, pana cand mor cele separate care, prin practicare separat, va determinau sa va suportati in restul timpului. Moartea poate fi simbolica sau nu, poate fi cand ai chef, poate tine de timp, de mofturi si de minciuni pe care ni le spunem zilnic, in speranta ca vom salva ceva sau cand, chiar daca totul e ok, vrem sa gasim o moarte, acolo, undeva, sadici si masochisti fiind, ca sa putem sa punem punct.

Zgarieturi atemporale

2011-07-19T23:42:00.000+03:00

Si asa imi vine uneori sa ma duc undeva, sa ma duc niciunde mai degraba. Si asa ne vine, de fapt. Parca e sezonul venirilor de ducere. Somn. Toata lumea ar vrea sa doarma asa... pana cand lucrurile se intorc cu fundul in sus, sau din contra, revin cu picioarele pe pamant.
Cand simti nevoia acuta sa renunti la totul din jur si mai ales la tine, stiind de altfel ca, exceptand moartea, e cam imposibil, astepti sa treaca timpul prin tine si sa te zgarie rau de tot, cu ghearele pe suflet. Variantele sunt asa:
- timpul trece, ranile ghearelor trec si ele fara urme
- timpul trece, ranile trec dar raman cicatrici
- timpul trece, ranile supureaza mereu pana cand te duc la disperare
- timpul trece mereu, cu aceleasi gheare, poate chiar mai ascutite, mereu zgariindu-te

Din pacate, ultima varianta pare cea mai plauzibila. Mai ales in momente dintr-astea aiurea. Cert e ca varianta unu e absurda si apare doar atunci cand ai probleme inchipuite, de don'soara de pension. Realitatea e, totusi, pozitiva, adica intre. Uneori, de cele mai multe ori, pentru altii. Pentru tine doar atunci cand accepti inghitind in sec sau iti bagi picioarele. Pentru ca sa accept inghitind in sec nu-mi convine si nu pot, oricate zagrieturi mi-ar face timpul și pentru ca sa-mi bag picioarele nu pot pentru ca nu prea-mi sta in fire, pentru ca nu-ti bagi picioarele doar in tine ci si in ceilalti... spuneti voi ce ramane?

Sa ignori, sa faci haz de necaz, sa cauti solutii. Asta e... sa cauti solutii, daca nu esti prea sictirit, slab sau obosit. Eh, o fi that period of the month... 24/7 :)

Unde sa mananci si unde mai bine treci pe langa: Balkan +, Derby -

2011-07-18T22:12:00.001+03:00

E vara, incredibil de cald, nu e vorba doar ca nu-ti mai vine sa gatesti, dar parca nici sa mananci nu mai pare o optiune. Totusi, traim ca sa mancam, unii, si mancam ca sa traim, toti, asadar... trebuie sa o facem si pe asta.

Daca acasa nu mai prepar (gatesc e un cuvant mare) decat bruschete, inghetata si cas pane, iar el pastele lui bune rau, am ajuns sa merg mai des in oras... kind of daily... Astfel, am descoperit un loc nou fain si m-a dezamagit rau de tot un loc pe care-l stiam fain. Sa incepem cu... naspa si sa terminam cu miam-miam.

Derby
E la Eroilor, e dragut, au un desert super bun si mancarea e ok, dar au o politica de-i vine sa ii bati. Recent, am comandat niste paste cu spanac si creveti si tortul casei cu inghetata de scortisoara. Ambele super bune. Nu ma grabeam, aveam vreo doua ore la dispozitie inainte sa merg @work. Ok... toate bune si frumose, exceptand faptul ca am asteptat pastele alea o ora si un sfert... o ora jumate... intre timp intreband de cateva ori cand sunt gata. Si nu, nu era foarte aglomerat avand in vedere ca era in miezul zilei, in timpul saptamanii, putin dupa pranz. Pentru ca au venit tarziu am anulat desertul dar nu s-a putut avand in vedere ca il comandasem deja - le era greu sa nu taie din tortul ala o felie, probabil. In fine. L-am luat la pachet. Am zis ca se mai intampla, deoarece pana atunci, Derby imi trezea amintiri gustoase si frumoase.

Sambata, girl's night out, la Derby. Mancarea a venit repede, nimic de zis, in schimb am cerut unul dintre deserturi, tortul casei, mai repede, pentru ca una dintre don'soare se grabea. Au adus tort cu mere. Ok. Le-am zis atunci sa mai aduca doua placinte si un tort - erau doua si doua initial -. Am crezut ca s-a inteles. Dar in cateva minute a venit nenea ala sa intrebe iar. I-am zis, ati adus tort mere in oc de tortul casei, sa fie doua cu mere si un tort. Ok. Apoi, inainte sa le aduca, vine altul sa intrebe ce i-a zis colegul ca nu intelesese. I-am spus iar cum le-au incurcat si ca ala cu mere a fost in locul celui ”al casei” si sa aduca 1 casa, 2 mere. Buuuun. Au adus aiurea, pentru ca initial erau 2 si 2 si nu puteau fi 1 si 3, cu toate ca ei gresisera comanda. Come on!

Balkan

Aici era alt restaurant pana anul acesta, nici nu mai stiu cum se cheama, desi e langa mine. Erau cam naspa toate cele, mai ales lasagna. Platoul cald era ok. Acum, s-a deschis Balkan. Au o limonada in blender cremoasa super buna. Si niste paste cu creveti (multi) si ciuperci suuuuper bune. De casa. Si pretul e ok - 28 lei. Si unele al forno, cu ceva branza, tot super bune si multe - 22 lei. Plus tortul de biscuiti foarte bun. Servirea high class. Si afara e foarte fain si racoare in plina zi, desi nu au nimic special prin care sa mentina o temperatura mai scazuta. Bile albe :) - meniul difera putin de cel online. au unele produse in plus, unele nu le au. in cel tiparit, de la fata locului, lucrurile sunt ok -

Lykke Li - Get Some

2011-07-15T21:21:00.001+03:00

Razna. de la caldura... sau mama natura

2011-07-15T17:46:00.001+03:00

E cald, cald, cald... Atat de cald incat parca treci prin foc si fiecare pas e un fel de incercare a vreunui capcaun din poveste ce are drept aliati vreo cativa balauri.
Anyhow, trecand peste evident, sa va zic ce ciudatenii am vazut eu si ma intreb daca-s de la caldura au ba.

Un nene din piata calcula 3,5*7 - 16. Si i-am zis pai 3,5+3,5 - 7*2 - 14. Si nu, la el facea tot 16. Si-a cerut scuze la un moment dat.

Un alt nene curatel, pe la 70+ de ani, imbracat in pantaloni de stofa, camasa alba, calcata la dunga, iesea - fara a se clatina - dintr-un bar gen bodega, unde se aduna mai mult mosi si oameni de prin piata gen low people. Nimic neobisnuit exceptand faptul ca avea pantalonii uzi... de sus pana jos, pe partea din interior... Clar facuse pe el.

La mine la usa ditamai fluturele mort. Acum doua azi. Azi-dimineata, cand sa urc in lift extra-mega-ditmai fluturele mort, in fata liftului. Era huge la genul ca palma mea e mica pe langa el - cu aripile deschise - .

In redactie pana azi-dimineata la ora 7 am vazut 2 gandaci gri, micuti si firavi si doi mari si grasi. Cei gri vii, cei negri morti.

So... sa fie de la caldura? Sa fie sfarsitul lumii? Pana la urma, fie ce-o fi, doar sa vina odata iarna aia!!!!

Bac 2011. Everybody's doing it, so why shouldn't I?

2011-07-05T22:57:00.002+03:00

Nu să dau Bac-ul, ci sa postez chestii despre. Nu povestea cu pustiul care luase 9.20 dar din graba profii au notat 2.20, nu despre cel care s-a impuscat cu arma tatalui sau pentru ca nu a luat examenul si nici despre tipa care a luat 10 si vrea sa mearga in UK sa fie babysitter. Nu. Lucruri mai usurele, mai amuzante, mai de ras, ca realitatea e, ca de obicei, de plans.

So. Sa incepem cu vreo trei glume care mi-au placut.
Examenul oral la romana
- Viorel conjuga verbul “a merge”!
-iii eu merg, iii tu mergi, iii el merge.
-Mai repede!
-Eu fug, tu fugi, el fuge

La examenul oral la BAC un elev ia un bilet – nu stie. Ia altul – iarasi nu stie. Al treilea – de asemenea…Si asa al patrulea, al cincilea…
Profesorul il opreste si ii da nota “5″. Ceilalti elevi se revolta:
- Pentru ce?
- Cum pentru ce? Dupa cum cauta, inseamna ca stie ceva….

- Cum a fost?
- E… cum sa fie… ca intre popi…
- Cum asa?
- Pai ei intrebau, eu imi faceam cruce, eu raspundeam, isi faceau ei cruce.

Daca ati pierdut-o, asta e tare (prezentata initial de moldoveanucublog.ro)

Simple Pleasures That Money Can’t Buy

2011-07-01T23:40:00.002+03:00

(Pentru ca mi se pare dragut ca idee nu neaparat lucrurile enumerate si am cam multa treaba pentru ca sa scriu eu ceva pornind de la asta si e cam tarzior, vi-l dau copy/paste. Cele cu bold sunt cele cu care-s de acord)

Realizing that we never really grow up, we just learn how to act in public.
The “butterflies in your stomach” feeling of a new romantic relationship.
The smell of the air after it rains.
Singing every word to your favorite song at the top of your lungs.
Waking up, realizing it’s the weekend, and curling up for another thirty minutes of sleep.
The bittersweet feeling of finishing a really good book.
Finding someone who has the same nerdy obsession as you.
Watching two drops of rain roll down your window and pretending it’s a race.
Seeing old people in love.
Finally getting to sleep in your own bed after being away for a few weeks.

As adauga...

Mirosul de iarba proaspat cosita, senzatia aia de verde
Visele in care... visezi ca zbori
Ideile care iti vin asa aiurea si pe care le scrii sau le spui cuiva sau uiti sa le scrii si sa le spui si apoi regreti
Mersul pe pamant cu picioarele goale
Imaginatia, fara de care am fi goi, care ne ajuta sa fim cum vrem evadand din real si fara de care viata mi s-ar parea inutila

Aștept completari

Timp...

2011-07-01T23:04:00.001+03:00

Poate incepi sa simti timpul asa emotiv cand il vezi cum trece peste altii. Sau asa sunt eu. Mie mi-e totuna ca trece la mine, peste mine, ca ma rasfir eu si ma pierd, putin cate putin, prin el.
Atunci cand cei de langa tine cresc, albesc, pleaca, incepi sa il simti cum curge si iti ia cu el particele din tine. Ca le inlocuieste cu amintiri asta e altceva, dar lucrurile palpabile nu mai sunt asa cum erau. Sau nu mai conteaza la fel... sau conteaza mai mult dar nu le mai ai.

Nu am inteles vreodata oamenii care plang la filme si momente din viata. Asta pana cand m-a impresionat Bob, la festivitatea de absolvire a facultatii, cand mi s-a pus un nod in gat si mi s-au inmuiat picioarele. Come on! Dintr-un pusti uimior de energic, amuzant si peltic - pe cand avea 2-3 ani -, care nu il putea pronunta pe r si ii spunea l, sa il vezi acolo, mare si serios, primind o diploma, inconjurat de oameni mari. Asa ca el. Ca si el e om mare. Pana saptamana trecuta, cand l-am vazut, habar nu aveam ca se facuse om mare. Si am fost tare mandra, nu ca ar fi facut ceva iesit din comun, dar asa.. pur si simplu.

Si ca sa intelegi cum am vazut eu brusc - Bob mic -> Bob mare, uite aici o poza cu noi doi. Eu tot Oana mica am ramas :)) - macar in mintea mea. Pentru altii oi fi fost si eu Oana mica -> Oana mare, asa in mod brusc.

Daca despre celelalte epoci stim, asta de acum e... bisexuala

2011-06-30T21:23:00.001+03:00

Homosexualii mi se par bizari. Adica un fel de problema a naturii. Asa cum sunt... oamenii predispusi la nu stiu ce boala pentru ca asa le e codul genetic. Nu e o alegere, asa te nasti, sunt de acord cu asta cu toate ca unii fac alegerea asta.
Cat despre bisexuali, treaba sta mai altfel. Ca-s negri,. albi si apoi apar mulatri nu sunt intocmai ca - sunt heterosexualii, homosexualii si apoi vin bisexualii.

La faza asta, cred eu ca in general contribuie nu mediul si educatia ci... mancarea, aerul si toate minunatiile pe care le bagam voit sau nu in noi. Hormonii, in genere. Pentru ca atractia nu e o chestie pe care ti-o propui, oricat de mult ai vrea sau nu. E o chestie care vine asa aiurea, de capul ei. Si cred ca simturile sunt date si ele peste cap de toate lucrurile artificiale si electronice care ne inconjoara si pe care le adoptam, la care ne adaptam. So, asa ajung unii oameni sa fie atrasi de persoane de acelasi sex.
Bineinteles ca motive-s multe si total pe langa ce am zis eu aici, dar, undeva acolo, am dreptate. Sau vreau sa cred ca am dreptate.

Nu sariti in sus, n-am ajuns acolo. Eu sunt mai... eco asa de felul meu :)

Tori Amos - Here in my head

2011-06-21T12:09:00.002+03:00

Repara masini de spalat, schimba becuri, face mobila, repara calculatoare

2011-06-15T20:32:00.001+03:00

Cine este subiectul titlului de mai sus? Eu. Pai da, azi s-a stricat masina de spalat. Am mai patit-o o data eu si a venit un nene sa o repare. Apoi am reparat-o pe alta si acum a venit iar, randul alei mele.Cand a inceput sa scoata sunete naspa pentru ca se blocase, primul gand a fost sa merg la parter si sa iau numarul instalatorului blocului sa vina sa mi-o repare. Mai apoi mi-am zis ca nu are sens. Adica... am mai vazut o data cum se repara - intr-o situatie similara - si daca nenea ala poate, eu de ce nu?! Bine, trecand peste faptul ca el are experienta in domeniu si e barbat. Ei bine, dupa cum cei care ma situ s-ar fi asteptat, ideea cu "e barbat" m-a dat gata.
Si barbatul din mine s-a trezit la viata brusc si s-a chinuit ceva vreme - si-a cam zgariat - nu rupt, chiar zgariat - unghiile, dar intr-un final a reparat-o si, mai la urma, a si spalat hainele imbibate cu apa pe care cu chiu cu vai le-a socs din masina, inainte sa o repare, printr-o gaura minuscula - si erau si blugi in ea -.

Anyhow, tare mandra sunt de micul mester/instalator/it-ist din mine, toti acestia aparuti de-a lungul timpului si din ideea - daca alti pot, eu de ce nu?! - .Asadar si prin urmare, in situatii de genul - vine sfarsitul lumii/vin extraterestrii.... supravietuiesti? Eu da. Stau bine si cu reparatul, si cu construitul, si cu gatitul - cu calcatul hainelor si spalatul vaselor stau mai prost si-o sa stau mereu - si, sa nu uitam, si cu trasul cu arma.

Ca sa ma felicit, mi-am facut cadou o rochie draguta si niste prajituri. Bine, inainte de a repara, dar astea sunt detalii :p

Taverna Maria dezamagitoare, cafenea infloritoare si muzica buna

2011-06-09T23:27:00.005+03:00

Am tot auzit, am tot citit despre o noua taverna deschisa in Bucuresti. Taverna greceasca... Maria. Am mers azi dar am mers prea tarziu, se pare, deoarece m-a dezamagit. Poate pentru ca aveam si asteptari prea mari... cine stie, poate pentru ca la inceput a fost oksi apoi, cand au vazut ca merge treaba au intors foaia... Ce nu mi-a placut? Sa va povestesc.

Sase oameni trebuia sa mergem la Taverna Maria. Noi 2 am intarziat vreo 20 de minute. Cand eram pe drum, suna ceilalti 4 - in meniu au diverse chestii dar daca le ceri nu ti le pot da, pentru ca de fapt... nu le au. Ok, zicem noi, beti o bere, un vin, ceva -isi comandasera - si haideti altundeva pentru ca ne era tuturor foame si voiam sa mancam.
Zis si facut. In trei minute ma suna iar: nu putem sa plecam pentru ca am facut rezervare, motiv pentru care trebuie sa platim 500 de mii de cuplu. COME ON! Nu scrie asta niciunde, nu ne-au zis la telefon cand am facut rezervare... trist. Am ajuns si noi 2 acolo si... ne-a dezamagit rau meniul. Preturile scrise cu creionul fusesera modificate si se mai puteau citi cele vechi, mult mai mic.
Am luat salata greceasca, ok ca gust - pretul nu-l stiu ca nu am luat-o eu. Platou cu chestii la gratar -mixt grill pentru 2 persoane - am intrebat ce are - souflaki de pui, de porc, un antricot de porc, vinete si dovlecei pane si cartofi prajiti - 60 de lei. Fie, ok, zic, pret mediu, o fi mancarea buna.
Surpriza a fost sa primim pe o farfurie souflaki - pur si simplu frigarui cu gust de frigarui si atat - 2 de pui, 2 de porc si un antricot micut, plus o portie de cartofi prajiti. Vinetele si dovleceii pane nu erau niciunde, exceptand doua feliute de dovlecel, cate una pe fiecare firgaruie de pui. Altceva nimic, nici la frigaruile alea, o leguma, o aroma, ceva.
Caracatica a fost o tentacula micuta, pe o frunza de salata - 40 de lei -.
Maslinele - mai putine decat cele din imaginile de pe Metropotam - ni le-au luat la un moment dat desi mai erau. Fie.
Ce a fost bun? Vinul rosu foarte ok si ieftin - 50 de mii paharul plin ochi - .
Ce a fost rau? Mustele care se plimbau in voie pe masa, pe deasupra mesei si prin jurul nostru, fara a ocoli mancarea.
Ce a fost bine? Muzica a fost ok.
Ce a fost rau? Chelnerul cam acru asa si insensibil. L-am urmarit cateva minute bune ca sa il rugam sa ne aduca paine.

Am plecat de la Taverna Maria dezamagiti, in cautarea unui desert. Plin ochi in centrul vechi, asa ca noi 2 am plecat spre casa si ne-am oprit la Ramayana - intre Gara N si Berzei, la doi pasi de mine - unde am mancat o super inghetata facuta in casa - cu migdale. Dar nu va inchipuiti o inghetata normala. Nope. E ceva nou, altfel, super bun. Plus ca Ramayana are si mancare mai nou, nu doar sandvisuri si bruschete. Vreo 4 feluri dar suna bine si bun :)

Asadar, am ajuns acasa acum, dezamagaita de taverna si cu o mare parere de rau pentru ca ma si gandeam ce lucruri bune mananc acolo si scriu despre apoi, cu o nota mare pentru Ramayana, careai i-am dat mereu note mari, de altfel, si acum ma bucur de racoare, in fata geamului deschis, ascultand Disturbed, Guns'n Roses si Black Lab.

All in all, wrapping it up, e o seara ok. Plus ca B. mi-a zis ca azi m-am purtat ca o fata dragastoasa, zambitoare si calda, nu ca un mic Hitler obsedat de perfectiune si care vrea sa conduca tot si pe toti, ceea ce se intampla de cateva ori pe an - sa fiu ca o fata bla-bla-bla, dar mi-am revenit repede :)) -

Un loc misto din Bucuresti: gradina japoneza

2011-06-06T23:10:00.002+03:00

Weekendul asta - adica duminica - am iesit la... iarba verde so to say, in mijlocul capitalei - mai spre nord asa :) - in Herastrau, in gradina japoneza. Am mai fost sa stau cu fundul pe un petic de iarba, dar de data asta am luat frumusel patura, carti de joc, niste chipsuri rumenite in cuptor ;), o limonada facuta de mine cu miere si cativa samburi de lamaie :D, o carte de citit - el - si carte de colorat plus trei cutii de creioane - eu - .

Am mers frumusel, era cald afara si acolo racoare si bine. Plin de liceeni dintr-aia faini, cu chitara sau cu mingea, unii care se sarutau de zor, altii care vorbeau chestii misto, serioase, filosofale.

Am colorat - eu - , citit - el - , am jucat carti - noi - s-a minunat lumea de mine cred, dar in ideea ca or fi zis ca am 17 ani poate nu s-or fi minunat atat de tare. Dar, nah, exista vreo lege care iti interzice sa colorezi dupa varsta de 6 ani?! Plus ca aveam pantaloni scurti, doua codite si ochi mari si mirati. Anyhow.

In Bucuresti, si totusi altfel, liniste, aer, racoare... dragut. Pana a venit o tanti gardian super draguta, care ne-a zis ca la 7.30 s-a inchis. Era aproape 8. Nu-i bai, soon revenim. Tot cu carti de colorat, citit, jucat.

Restaurant turcesc Saray: mărunt și fără oase

2011-06-03T17:53:00.001+03:00

De 1 iunie am fost, copil fiind, sa mananc la Saray, un restaurant turcesc relativ nou. Nu are site, deci nu cautati. E in Centrul Vechi, la capatul strazii Lipscani, vizavi de BNR/BRD/CEC - toate sunt acolo, vizavi de el, insiruite -.
Dragut local - noi am stat afara - si mancare buuuna, preturile realtiv mici fata de Divan, spre exemplu - unde portiile sunt mai mari dar preturile si mai mari - . Oricum, mancarea iti ajunge iar cataiful cald a fost suuuper bun. Servirea e de nota 10++

Ideea e asa: am ras, citind meniul, pana m-a durut burta. Au la un moment dat nu stiu ce kebab de oaie marunta. Si in ciuda faptului ca voi o sa cititi si o sa ziceti - so what?! - imaginatia mea s-a pus in miscare si imi inchipuiam o oaie miiiica, miiiica, cu blana asa gingasa, animal firav, plimbandu-se pe acolo, pe masa.
Rasul a continuat si mai tarziu cand am vazut ceva friptura de pui fara oase. Ok, da, am inteles, dezosat, whatever, dar, iarasi, imi inchipuiam un pui fara oase, tarandu-se asa, printr-o curte, in compania oii marunte - mai mica decat el - .

Seara a fost incununata de-a dreptul de furtuna de afara. Furtuna de-a dreptul, cu alerta de la ANM. Ei bine, prin furtuna aia am zis - hai sa mergem pe jos, prin ploaie - si am ajuns acasa cu toate hainele - a se citit inclusiv lenjeria - uuuudeee. Dar senzatia aia de ploaie, caldut dar racoros tutusi afara, a ost bestiala. O fi zis lumea ca suntem nebuni si poate ar fi avut dreptate, cu privire la mine cel putin, ca eu am venit cu ideea care nu a putut fi refuzata pentru ca, nu-i asa, nu te pui cu nebunii?!

Anyway, daca vreti sa radeti - sau nu - si sa mancati mancare buuuna, la preturi ok - nu mici, de studenti - dar super ok comparativ cu altele, mergeti la Saray. Si stati afara :) Aaaaa... si beti limonada de-a lor, cu sirop.

* Saray inseamna palat

Make room!

2011-06-03T07:32:00.000+03:00

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii

2011-06-01T10:27:00.000+03:00

1. Bărbații vor rămâne mereu copii deoarece au nevoie tot timpul de atenția femeilor. După ce scapă de mamă, dau de iubită, care continuă să le calce hainele, să le gătească, să aibă grijă de ei de parcă nu ar fi oameni maturi și responsabili.
2. Bărbații vor rămâne mereu copii pentru că la 2 ani se joacă cu mașinuțe de plastic, iar la 22 cu unele mai mari. Pentru că schimbă jocurile pac-pac cu armele adevărate. Pentru că petrec, la orice vârstă, ore în șir în fața computerului... jucându-se.
3. Bărbații vor rămâne mereu copii pentru că sunt ușor de păcălit. La 3 ani, îi calmezi cu o bomboană, iar la 30 cu o dulceață de domnișoară.
4. Bărbații vor rămâne mereu copii pentru că sunt incapabili să poarte o discuție serioasă, cu partenera de viață, deoarece pentru ei comunicarea nu este atât de importantă.
5. Bărbații vor rămâne mereu copii deoarece ”merg pe afară cu băieții” și la 5, și la 15, și la 50 de ani.

Un altfel de Platon

2011-05-31T20:08:00.000+03:00

Intr-o zi, soarele rasarise pe strada lui. Brusc. Nu il mangaia cu razele cale, pentru ca soarele lui, spre deosebire de altre realitati crude, era o idee, o metafora, o zicala. Soarele, insemna puterea de a se misca dincolo de pargul usii. Camrei lui. Nu a holului de la intrare.

Si la 12 ani cand a iesit pentru prima data afara din universul lui restrans, de 3x4, copilul-ce-statuse-inchis privea totul altfel. Sau nu neaparat altfel, dar lucrurile de afara, copacul mare cu scoarta dungata din fata casei, aleea plina de gropi si chiar stripii de ploaie, aia grasi si rotunzi, erau asa... lini. Totul era moale si fin incat iti venea sa mangai lucruile din jur.

Copilul-ce-statuse-inchis nu intelegea de ce totul nu era brazdat de linii si dungi. In sus, in jos, patratele bizare asa cum faceau paianjeni. Parca ajunsese intr-o alta dimensiune.

Inconjurat toata viata de pereti metaforici sau nu, copilul-ce-statuse-inchis vedea realitatea prin plasa cum sunt cele de paianjeni sau cele prin care scurgi zerul de la branza, sau cele cu care infasori ranile care dor. Sau cele care te sperie. Brusc, ajuns dincolo de realitatea camerei sale, vindecat de ciudata bolana despre care presa scrisese ani la rand si care nu-i permitea sa iasa din mediul lui, copilul-ce-statuse-inchis vedea totul altfel. Simtea totul altfel. Auzea totul altfel. Toata dezordinea, potrivit ochilor lui, il deranja. Perfectiunea lumii de afara il lovea ciudat si puternic in retine si dincolo de ele, in porii de pe limba si cei de pe maini, in papilele gustative si in miezul auzului.

Copilul-ce-statuse-inchis prefera realitatea lui, din camera inconjurata de plasa, cu aerul cu miros ciudat, dar obisnuit, cunoscut si normal pentru el, prefera sa vada lucrurile in felul lui, sa numere cate patratele avea lucrurile, oamenii, copacul din fata geamului, cu scoarta dungata... Copilul se intorcea in camera lui, ca intr-un pantec. Si ii era mai bine, si ramane cu el insusi, si omul nu era o fiinta sociala, ci bucatele patrate si atat.

Clipa cea repede...

2011-05-30T17:52:00.000+03:00

Probabil... doar probabil, cea mai interesanta, frumoasa si simpla perioada din viata cuiva e... studentia. Nu ma gandesc la petreceri si altele asemena care nu m-au pasionat atunci, nu ma pasioneaza nici acum. Dar se aseamana tare mult cu varsta 0-3 ani... or so.
Pai de ce? Pai de aia! Just think about it. Cand esti student si mai esti si intr-un oras nou, singur, redescoperi, inveti, cauti. Totul ti se pare mai mult sau mai putin wow. Pentru ca orice job, platiti pe o seama de nimic, cu ore lungi sau colegi anapoda ti se pare wow. Pentru ca sunt banii tai pe care ii castigi facand ceva nou... muncind adica. Pentru ca orice curs sau orice materie e altfel. Pentru ca a avea o tigaie in casa inseamna ceva nou gen... use it or die of hunger. Pentru ca incerci orice si chiar daca e naspa, fiind nou, e interesant si esti viu. Pentru ca traiesti pentru ceva, pentru ca ai vise in care crezi... ce mai apoi iti sunt doborate aiurea, aripile iti sunt frante dar in momentele alea, cand vrei, crezi si incerci, totul e posibil. Pentru ca esti la zero si urci spre ceva.

Asa e si cand esti mic. Nu stii nimic. - rima :p - Si inveti totul, totul, de la zero. Sa vorbesti, sa mergi, sa citesti, sa scrii, sa mirosi iarba proaspat taiata si sa vezi asa verde prin toti porii, sa te joci aiurea cu razele de soare care se vad dar nu le poti prinde, sa calci aiurea un gandac in curte, cu piciorul gol si sa te uiti apoi la el fascinat. Sa gusti toate mancarurile din lume - ma rog, nu chiar toate -. Anyway, ati prins ideea.

Cand esti la scoala esti prea preocupat, tinzi spre o perfectiune simpla si usoara dar care nu se obtine chiar batand din palme si muncesti catre o chestie cumuna, alaturi de altii care fac, robotic, acelasi lucru.

Dupa facultate - sau cand deja ai un job stabil, o relatie stabila, o viata oarecum predefinita - lucruriel sunt asa... mai orizontale. Da, descoperi si atunci sau apoi, dar nu mai ai acelasi entuziasm, nu mai vrei, nu mai ai chef, esti lenes si te lasi batut. Putinii aia care descopera toata viata sunt cei mai fericiti dintre noi toti. Nu fericiti intr-un sens clasic, ci intr-unul frumos, interesant... altfel. Sa te nasti mereu, zi de zi, sa ai cate un zero mereu in timp ce in spate ai alte casute pline cu cifre mai mari...

Mi s-a pus pata si m-a luat un dor de duca...

2011-05-27T23:21:00.000+03:00

S-au intamplat ceva lucruri in ultima vreme si am vrut sa le scriu...dar mi-a trecut... pentru ca vremea a trecut. Dar ce m-a apucat si nu o sa imi treaca pentru ca, hopefully, e once in a lifetime e urmatorul lucru: anul viitor, dupa 25 august, the D Day, vreau sa merg in... vacanta undeva. Unde undeva? Pai... ma tenteaza Cuba, daca gasesc oferta pana intr-o mie de euro/7zile/persoana... cam greu, stiu. Daca nu, macar Maroc, unde am vazut oferte super ieftine, chiar si cu demi-pensiune pe la 600-700 de euro/7 zile/persoana. Sau poate chiar Jamaica, am gasit pe la 1.100 de euro....

Daca ar fi dupa mine si numai dupa mine, as merge in Islanda sau in Norvegia sau... cine stie unde intr-o tara super nordica pe harta.

Iar daca ar fi sa castig la loto as merge cu siguranta intr-un safari prin Kenya.

Anyhow, daca a fost cineva prin locuri mai putin umblate de noi, muritorii de rand, vreau idei, impresii, sugestii... Ca mai sunt vreo sase luni pana cand o sa-mi fac rezervare de-a dreptul, asta e partea a doua... Dar, pana atunci, pot sa visez, sa fac muuulte vizualizari pe site-urile de turism si apoi, sa raman asa cu un mic regret si cu ideea - itțs never gonna happen... Dar, pana la never, exista keep dreaming.

CUUUUUUUTE

2011-05-16T15:20:00.001+03:00

Ce face un pusti cu creasta in IKEA? Well...

2011-05-15T20:54:00.001+03:00

Sambata, o data la doua saptamani mi-am facut un obicei. Merg in IKEA sa mananc - pauza de masa, cand lucrez -. Ieri, un pusti dat cu gel, curatel, nu tiganus, s-a asezat aproape de noi. Avea niste chicken fingers si cartofi. A mancat aproape tot si apoi a mers la rafturile alea unde se pun tavile dupa ce termini de mancat si a cules niste mozarela pane. A mancat-o si s-a dus iar. S-a intors cu o jumatate de prajitura.
Apoi ma si gandeam ca i-o fi sete si ma asteptam sa ia un pahar in care mai e putin suc. Well, inteligent pustiu'. A mers si a luat un pahar gol in care si-a pus suc. L-a baut si pe ala si apoi a plecat spre casa sau unde o fi plecat.

Cel mai creepy a fost faptul ca avea o nonsalanta in el de te uitai la el si nu-ti venea sa crezi. Printre oameni, fara jena, de aveai impresia ca era cel mai normal lucru din lume sa aduni mancare peste mancare.

Si o idee acum, fara legatura. Bon Jovi spunea ~Live while I'm alive / Sleep when I'm dead ~ Multi spun ca nu isi petrec viata dormind samd. Well, sincer, eu prefer sa dorm while I'm alive pentru ca atunci cand mori nu mai dormi. Esti mort, chiar daca-i zice somnul de veci. Si nu mai visezi. So, dragilor, I'll sleep while I'm alive.

Exclusiv, socant, incitant si interzis minorilor! Discutia dintre Printul Charles si Barack Obama

2011-05-09T23:26:00.002+03:00

Cu doua luni inainte de nunta
P.C. - Buna, Barack, am nuntă cu fiu-miu, ăla mare, pe 29 aprilie. Sa nu iti faci planuri si sa pregatesti bani, eventual si ceva obiect unicat, sa dea bine in fata presei.
B.O. - Mda... am auzit la stiri acum ceva vreme. Dar s-ar putea sa am ceva treaba. Chestii personale, se apropie campania... Lasa, nu-mi trimite invitatie, daca nu-mi iese pasenta, ma furisez eu prin umbra noptii la chef. Multam totusi ca v-ati gandit la mine. Sa fie intr-un ceas bun, palat cu termopan și copii sanatosi!

La patru zile după nuntă, Charles merge la Obama
P.C. - Păi nu puteai sa zici așa, ca îl omori pe Osama si de asta nu vii la nunta? Ca s-au ofticat ăștia pe la Palat, mi-a sarit lumea in cap ca nu te chem, ca nu vii... Asa ne intelegem noi?
B.O. - Nu ti-am zis ca mi-era sa nu mi se strice socotelile. Eu sunt mai superstitios asa din fire...
P.C. - Oricum, merci ca ai asteptat pana dupa nunta, ca s-ar fi dus toata atentia si ar fi uitat in vreo 20 de ani toti ce a fost la Palat.
B.O. - Da, am asteptat si beatificarea, ca sa dea si mai bine. Sa dea unii vina pe Papa, ca face minuni, sa nu imi sara in cap toata Al Qaeda, dar aia nu le prea au cu catolicismul... Asta e , o trece.
P.C. - Auzi, sa imi zici cand mai e ceva, ca sa nu mai pun vreo nunta, vreun botez, sa poti sa fii si tu prezent, ca apoi intra lumea la banuieli.
B.O. - Daca mai prind un mandat, vedem. Oricum, ai vreo 4 ani, asa, sa te gandesti pana o sa fie iar campanie, iar nebunii. Da' auzi, nu a fost tare? Ca l-am omorat in aceeasi zi in care a murit Hitler? Nu a fost? Ba a fost, iti zic eu, ne-am gandit bine.

William - 1 / Osama - 0

2011-05-09T23:18:00.000+03:00

Pai da, ca scrisesem despre news si apoi a venit Osama - am scris si despre el, dar ami aveam ceva comentarii - .
Pai ziceau oamenii Obama 1, Osama 0, aia care nu au scris/zis din greseala ca a murit Obama :) Si ma gandeam ca nu e corect, pentru ca daca scorul e asa, e cam aiurea. Ok, Osama a murit, din nou, dar hai sa derulam meciul si sa zicem SUA - 1, Osama - 10 (mai mult, probabil, ca numai de 9 ori a murit, a mai fost 9/11 samd). Asa ca da, Obama a castigat razboiul, dar luptele au fost multe pierdute. Si cum doar scorul final conteaza, asa-i.

Ca sa fim mai corecti, hai asa spunem William 1, Osama 0, ca doar printul s-a casaorit cu doua zile inainte de moartea lui.

News, news, news...

2011-05-02T18:45:00.000+03:00

Vineri exhumarea sicriului in care se afla trupul Papei Ioan Paul al II-lea a fost umbrita de nunta regala. N-am vazut-o - gen urmaruti-o - pentru ca am avut zi libera si nu ma-m atins de televizor. De fapt, am stat in pat alllll day loooong.
Si mi se pare asa aiurea. Da, am vazut din numarul de vizualizari - chiatr daca a fost 1 mai ieri - ca nimeni nu a fost interesat de beatificare. Nu ca as fi eu fanatica, dar parca, totusi, trebuia sa fie altfel subiectul asta. Trebuia sa iti dea acolo o idee, o senzatie, asa cum multi au declarat (oarecum mandri?!) ca au lacrimat in timpul nuntii dintre Kate si William. Anyhow...

Azi la 7 m-a lovit cum am intrat in redactie, moartea lui Osama bin Laden - aia pe bune de data asta, zic ei - . Dragut Obama asta si inteligent in felul lui dar isi pune si paie pe foc. Sau i-a facut-o cineva bine. Ramane de vazut ca e interesant cum se vor isca tot felul de conspiratii, idei si altele asemenea.

Ce mi-a placut mie dintre stirile ultimelor zile? Pai, faine pozele din SUA cu oamenii aia iesiti ca oile pe strazi, in turma. Nu zic ca tragedia de la 9/11 nu i-a afectat si speriat, dar ideea iesirii lor pe strazi a fost intr-unele cazuri anapoda.
Si deshumarea sicriului Papei, mi-a placut. Asa, in liniste.
In rest, same old, same old... O mai fi fost ceva dar nu imi amintesc acum si poate ca, astfel, nici nu conteaza. Noi sa avem ce scrie, ca sanatosi suntem :P

Growing younger

2011-04-27T23:01:00.000+03:00

Eram azi in oras sa cumpar prajituri. Imbracata in tricou, cu blugi si adidasi, paream asa, muuuuch younger. Adica e clar ca daca as fi mers sa-mi iau tigari vreo femeie tafboasa mi-ar fi cerut buletinul.
Si un nene vede ca tot cumpar la greu si ma intreaba daca sarbatoresc ceva. Zic da. Intreaba apoi daca e ziua mea. Zic da. Si ma intreaba cati ani implinesc. Si, pentru ca mi-era jena sa ii zic 28 - anul trecut in taxi, de ziua mea, tot cuprajituri si suc pt @ work nu a vrut taximestristul sa creada ca fac 27 si nu prea am reusit, fara buletin la mine, sa il conving ca da, i'm that old -.
Si pentru ca sa nu para ciudat, sa creada ca-l mint samd am zis ”23”. Si mi-a urat chestii asa... de genul - E varsta la care visele incep sa devina realitate. Si ma gandeam ca, 23, cand a fost, a cam fost varsta la care visele au inceput sa moara din lipsa de timp, initiativa sau chef. Dar, fie. mi-a urat, i-am multumit, mi-a zis ot felul de.... vorbe de duh si ca pe la 30 de ani o sa privesc inapoi la 23 si bla-bla-bla. Funny, kind of.

So, maine intineresc cu 5 ani. Inca vreo cateva aniversari dintr-astea si dispar complet. De-ar fi asa, macar...

Timp

2011-04-26T22:56:00.000+03:00

Prea mult în trecut sau în viitor si rareori în prezent. Cam asta e replica, scuza, ideea. Si mi se pare din ce in ce mai aiurea. E ca si cum ai fi egoist daca traiesti numai in prezent, pentru ca, intr-un fel, prezentul e al tau. Sau, in primul rand al tau.
E ca si cum ai uita, ai ignora, nu ti-ai pregati armele pentru cine stie ce batalie sau poate degeaba...
Prezentul e asa... fistichiu. Vine, pleaca, e, nu e, te cere atunci, acolo... si nu poti sa fii atunci si acolo mereu. Ar insemna sa fii obiect. Ar insemna sa fii etern oarecum sau sa treci prea repede. Sa fii anapoda, sa nu fii om. Sa fii altceva... idee poate sau, cum ziceam, obiect. Dar mai bine idee, cu toate ca ideile nu sunt ”prezent”. Ele sunt mereu trecut si predominant viitor...
Anyway, faza cu prezentul e un mare bullshit. Nu ai cum sa fii ancorat in prezent cand nici macar nu exista. Trecutul e palpabil, e senzorial... - da, da, si prezentul e si mai si, dar, in acelasi timp, nu e, i know, it's weird - Viitorul e interesant, e ciudat, e palpitant. Prezentul nu-i nicicum. Nici macar nu este.

Breaking news! Breaking news! Breaking news! Breaking news!

2011-04-16T00:56:00.001+03:00

Nu vorbim despre tabloide, ale caror cititori cauta senzational, scandal, sani, funduri, chestii apetisante, bolnave, bizare, ci despre canale tv de stiri. Serioase, s-ar zice. Breaking news a devenit, astazi, si nu numai, cazul unei fetite de patru ani, facuta yoyo intre maica-sa si taica-su. Da, este vorba despre irina Columbeanu si cearta dintre Monica si Irinel. Ca ea o bate, ca el o apara. Ca el nu stie cum se creste copilul si ea e mama si trebuie sa o aiba in grija. Sa fie alba sau neagra, mi-e totuna. Centrul acestui scandal cu iz stupid de strada nespalata a unui cartier marginas este Irina, care rade, plange, habar nu are. Ba la mami, ba la tati, trag toti de ea intr-un hal fara de hal. Declara, e inregistrata, merge sa fie ascultata de psihologi si altele asemenea. E dusa de acasa, ba e bolnava, ba nu e. Ca poporul urmareste cu sufletul la gura un scandal stupid asta nici macar nu mai e treaba lui. De vina nu-s nici oameni, nici presa. Sau, fie, sunt de vina si, si, insa de vina in mare parte sunt Irinel si Monica pentru ca ei se lupta ca bezmeticii, care mai de care. Sa plangem, sa facem circ, sa atragem lumea de partea noastra (iri si moni), ca suntem noi egoisti si aiurea. Da, tot ei.

Fata asta, Irina, are tot ce-i trebuie si mi-e ca in vreo 12-15 ani o sa fie o adevarata pitzi de Dorobanti care o sa hraneasca mass-media si poporul cu alte povesti, dincolo de mainile murdare ale lu' mami si ale lu' tati, dar pana atunci, n-are niste parinti sanatosi la cap. Ei nu i se aplica nici chestia asta pe care nu stiu unde am auzit-o recent - Face copilul cateva zile, deja ii iei bona ca tu esti ocupat sa mergi la munca, sa iti traiesti viata. Si apoi alta bona si tot asa, iar la un moment dat, cand se face mare si iti intoarce spatele te intrebi, aparent inocent, unde naiba ai gresit. -

Si uite de asta am uitat eu si de Nichita, pentru ca sunt moni, iri, zavo, pepe, cutremur in japonia exagerat pana la Dumnezeu dar fara a pune punctul pe i, razboi in Libia, vedete care se dezbraca dar nu fac sex in post, oameni care isi omoara familia sau se omoara pe ei si altele asemenea.

Shame on me

2011-04-15T13:01:00.001+03:00

E prima data dupa muuulti, muuulti, muuuuuuuulti ani, cand pe 31 martie nu am scris, citit, zis nimic. Nici macar nu am gandit nimic. Despre Nichita Stanescu, adica. E atat de penibil si acum, citind un interviu senzational cu Oana Pellea aici am realizat, o jumatate de luna mai tarziu, ca am uitat complet. Si nu pentru ca mi-as fi amintit, ci pentru ca ea vorbea despre Nichita. Si am picat - sunt acum - intr-un moment dintr-ala aiurea, de nervi, cand aproape plangi de ciuda si de intristare si te intrebi ce naiba s-a intamplat cu tine, daca nu mai esti ok, daca ai murit de tot - in interior, exteriorul putin conteaza - E atat de penibil si aiurea si mi-a stricat asa toata ziua gandul asta pe care probabil nu il intelegeti, multi dintre voi daca cititi ce scriu aici. Dar e mai mult decat trist. E uimitor de tragic pentru mine. E ca si cum, pentru o perioada de timp, am uitat sa respir. :((

Si din cand in cand, mi-e dor si de Blaga, dar de el mi-e dor ca de un unchi indepartat... fata de care ai o idee de solemnitate, si de Octavian Goga, pentru ca imi aminteste de casa si de ai mei. Dar... de Nichita in schimb... el nu imi aminteste decat de mine si atat... (decat si atat astea sunt total nepotrivite aici, dar daca astea sunt cuvintele...)

William&Kate + Camila = Giovani Becali

2011-04-12T23:57:00.001+03:00

Da, de mult nu mai pusesem pe blog vise cu vedete. Sau, fie, personaje cunoscute. Well, nu am scris multe de mult timp pe blog. Dar sa (imi) revin.

Eram cu un coleg, la nunta lui William&Kate. Nunta care se desfasura intr-un aeroport, iar Camila Parker, nevasta printului Charles avea o rochie rosie rau, o palarie suie cum poarta madamele pe la ei pe la ”curtea regala” si cand se sa urce in autobuzul care ducea invitatii de la aeroport la... avion probabil, a calcat intr-o balta si a cazut.
Sanse sa mergem in delegatie la nunta? :)) - tare gluma asta -

Acelasi coleg cu care eram la nunta regala, Bogdan G., a visat si el o personalitate :D azi-noapte. L-a visat pe Giovani Becali. Voia sa mearga la nu stiu ce meci si s-a urcat intr-un taxi scuuuump rau (3,9 lei/km). Nervos a coborat la prima intersectie, a inceput sa loveasca usa taxiului cu piciorul si atunci a aparut Giovani Becali, care l-a luat la rost. Pana la urma, B.G. l-a rugat pe nenea fratele varul lui Gigi Becali - prezenta vie in visele mele acum vreo doi ani, dupa cum probabil ati citit la mione pe blog - sa il ia cu masina. Si l-a luat... cu ditamai limuzina.

Visele - ambele - sunt mai funny si mai spumoase spune prin viu grai sau povestit pe blog cand ai timp - acum sunt in redactie, deci n-am dar a trebuit sa scriu rpd ceva - . Visul meu are si o continuare, dar nu e de spus live. Nu ca ar fi interzisa celor slabi cu inima, minorilor samd, dar include idei care pot duce la idei paranoice si discutii pe ascuns de genul - Si-a dat demisia. A primit ofera. Pleaca nu stiu unde - Si v-ati prins, ca idee, dar visul vizual si nu numai a fost tare, tare, tare. :)

O intrebare fara sens

2011-04-07T19:22:00.000+03:00

Nu inteleg ceva. Vine cineva in vizita dupa ce poarta 12 ore pantofii si sosetele devin sconcs. De ce se descalta - daca nu e neaparat nevoie - si apoi iti cere papuci? Ca sa ascunda mirosul? Ca sa miroasa si papucii tai? - nu ai mei, ca-s 35, din fericire - :D

Cand iti vine sa iti bagi picioarele,

2011-04-03T16:49:00.000+03:00

oricat de aiurea e expresia, rezolvarea e simpla. Nu trebuie sa te dai peste cap, sa pui punct sau trei puncte, sa incerci sa pornesti o revolutie sau sa o opresti...

Rezolvarea, dupa cum spuneam, e simplu - tine de o schimbare de atitudine... si atat. A ta. Si da, chiar iti bagi picioarele. Dar nu in tine, in ideile, idealurile, munca si viata ta. Poate doar in a altora, pentru ca se lasa in bataia vantului si se lovesc singuri. That's about it. We're all grown up, we should be able 2 take care of ourselves. So do it:) Scimba-ti atitudinea. And... that's about it:)

Tonka Cake :)

2011-03-28T19:30:00.000+03:00

The deadly tonka bean (often added to perfume as a cheap alternative to vanilla) is banned outright in the United States as a food additive. Despite its highly poisonous qualities, it is popularly enjoyed in France in high quality pastries (pictured above is Jean Paul Hévin’s famous “Tonka”). Despite its reputation as a killer, only a few countries ban its use in food. The smell of fresh tonka beans is like a combination of bitter almond, vanilla and clove. It is unique in its mix of tastes, which is why it is so highly prized in the best European pasty houses.

Ana are mere. Daca ai sti ce face cu ele....

2011-03-24T23:05:00.001+02:00

E super silly, dar tocmai din cauza asta... sa vă spun...

Mărul, fruct biblic, te poate ajuta să îți găsești ursitul. Superstiție sau joc amuzant, ideea e că secretul dragostei adevărate stă chiar în semințele mărului și nu numai.

Se spune că...

Dacă mănânci în măr în fața oglinzii în timp ce în mână ții o lumânare, ți se va arăta fața ursitului.
Dacă vrei să știi dacă te ia de nevastă iubitul tău, ia două semințe de măr și aruncă-le în foc. Dacă vor arde împreună, unde au căzut, veți deveni soț și soție. Dacă sar, aruncate de flăcări, în părți opuse, sigur vă veți despărți.
Dacă ai de ales între doi sau mai mulți băieți, ia pentru fiecare dintre ei câte o semință de măr. Lipește-le pe față și ultima care va cădea, reprezintă bărbatul cu care vei rămâne. Înainte de a le lipi, denumește-le pe fiecare cu numele celui pe care îl placi.
Înainte de culcare ia 16 ace și înfige-le într-un măr. Apoi pune-l lângă pat și noaptea îți vei visa ursitul.

Mai mult: Cum îți găsești adevărata iubire cu ajutorul unui măr - Relaţii | Libertatea.ro

Despre perfectiune... numai cuvinte "de dulce"

2011-03-21T17:29:00.002+02:00

Reclama undeva, in geamul unei banci. Zice cam asa - x-uleasca din banii economisiti a reusit sa isi cumpere frigider. Si sa si-l umple.

Come on! Eu nu am incredere in chestiile astea cu iz de perfectiune. Daca era de genul - si aproape a reusit sa si-l umple - suna mai uman, mai real life. Buni si destepti baietii aia cu Carlsberg - probably the best beerv in the world (oricat nu-mi place mie berea, sloganul asta e fain si a tot fost copiat, printre altele)

So, despre perfectiune, numai de rau, ca sa spun asa, pentru ca nu iti ofera incredere, pentru ca ti se pare o gluma penibila si pentru ca te simti dus cu zaharelul. Suntem oameni si gresim, suntem imperfecti si o dam in bara rau de tot uneori.

Dar cand un soft, sa zicem, da gres, te intrebi de ce. Uite de-aia! Nu pentru ca e facut de oameni si ei sunt imperfecti deci si opera lor trebuie sa fie idem. Ba din contra. Pentru ca e facut de oameni care crezandu-se perfecti isi mai baga cate un picior, cate un alt organ si-si f#t singuri treaba. Vorba aia, "somnul ratiunii naste monstri". :) Cei care stiu cunosc si cei care cunosc inteleg.

Oamenii sunt buni, sunt buni, sunt buni...

2011-03-19T00:44:00.001+02:00

Oamenii sunt mai buni dimineata. Poate pentru ca sunt inca sub influenta viselor si nu s-au lovit de realitate. Sau poate pentru ca sunt adormiti si au un zambet tamp, pur si simplu.

Oamenii sunt mai buni la pranz, cand isi dau seama ca ziua e pe jumatate gata si se pot intoarce in curand la... influenta viselor.

Oamenii sunt mai buni dupa-amiaza cand pleaca spre casa. Sau ajung. Sau sunt deja acolo. In orice caz, sunt mai buni.

Oamenii sunt mai buni seara, inainte sa se culce. Cand se uita plictisiti la un film, mananca lucruri deloc sanatoase, beau un pahar cu vin rosu, sec... sau alb, dulce. Fac sex, isi verifica frenetic facebook-ul sau citesc ce a mai aparut pe bloguri.

Oamenii sunt mai buni oricand, exceptie facand momentele in care ai nevoie de ei. Sau au nevoie de tine. Sau ii intalnesti, sau le vorbesti, le trimiti mailuri, le ceri explicatii, le analizezi expresiile incruntate, beau cafea, fumeaza o tigara sau mananca o briosa. Isi cearta copiii, urmaresc stirile, merg cu metroul sau claxoneaza in trafic. Se plimba prin parc sau traverseaza strada. Atunci, si numai atunci, oamenii sunt rai, tristi, imposibili, agresivi, absurzi, obtuzi. Atunci si in alte cateva situatii. In rest, oamenii sunt buni. Deseori cand sunt singuri, ca sa nu ii vada nimeni.

Luna ameninta Pamantul. Natura ne ofera o scuza

2011-03-17T16:52:00.000+02:00

Luna e tot mai mare si tot mai mare, iar sambata noaptea va atinge apogeul. Va fi suuuper aproape si se va vedea suuuper mare.

Au aparut tot felul de teorii despre cum o sa ne influenteze situatia astronomica. Unele ok si normale, altele exagerate. Faza faina e cam asa: daca tot e Luna, putem sa ne facem de cap, sa avem nervi fara sa fie de vina lucruri la fel de semi-aberante precum PMS, putem sa dam gres si iar gres si iar gres si sa dam vina pe Luna. Nu se poate verifica, deci scuza ta nu poate fi combatuta de nici un fel de teorie. Isnt't that nice? Asadar, fac apel sa ne bagam picioarele. Incetisor, cu maxima nesimtire pe 19 martie si ulterior, din ce in ce mai putin... pana gasim alt motiv. Plauzibil, ca si Luna.

GENIALA MELODIE! Black Lab-This Night

2011-03-16T17:40:00.003+02:00

Weird&wacky news of the day

2011-03-15T17:44:00.001+02:00

Austrian Times:

O tipa de 23 de ani mergea ciudatel la aeroport in Polonia a fost perchezitionata. Surpriza? Avea 71 de bile de heroina in vagin.
Un politist din Viena a fost ranit de o vaca fugitivas, intr-o parcare. Colegul lui, speriat, a impuscat vaca.

web.orange.co.uk:

Si aflam de la straini... in loc sa ne spuna direct simpatica Daiana Ghender - animalele de la Zoo Oradea au interdictie la sex. De ce? Pentru ca din cauza conditiilor aiurea de la zoo, numarul animalelor nu mai trebuie sa creasca. UE zice, noi respectam.
In China... o delicatesa - ouale fierta in urina. Da, for real

Youtube:
O fetita din china fara degete la o mana canta la pian.

http://www.popcrunch.com/12-hottest-women-in-extreme-sports/ Mai e ceva de zis? Nope. Eventual de vazut.
Daca aveti timp si chef, cititi si aici http://www.businesspundit.com/20-epically-dysfunctional-rich-families/

news.com.au:

Cuplu de vegetarieni vrea copil. In Grecia se intampla. Din pacate cererea le e respinsa tocmai pentru ca-s vegetarieni. Sunt de acord!!! Come on! vegetarieni... where's the joy in life without meat?

Daily Mail
daca nu stiti deja... Primarul unui oras din Slovacia e cercetat pentru ca i-a sfatuit pe tigani sa manance cainii vagabonzi. Hm... good idea, I say :)

Si sa incheiem cu 12 lucruri pe care nu le stiti, probabil, despre James Bond http://www.businesspundit.com/20-epically-dysfunctional-rich-families/

Revenind la fericire... cele 15 metode sa o atingi

2011-03-10T00:25:00.002+02:00

...Alese, bineinteles, stiintific :) Asa zic... cercetatorii. Ia sa vedem.

1. Get in touch with your inner animal
Pot sa zic, cu acordul celor din jur, ca aici pot sa bifez mai multe casute :))

2. Attempt to break a habit
Ei bine... aici... attempt da, succed... not really. Sau, cel putin, nu imi vin habiturile in minte.

3. Make 75.000$ and not one penny more
Ei... astea sunt vise.

4. Shorten your commute to 20 minutes
Hmmm.. si pe asta am dat-o gata.

5. Say thank you more often
Zic oricum mai often decat e cazul, asa ca o trec si pe asta pe lista

6. Grow up
Eh, na... Never!

7. Find a mate
Found him!

8. Speed up your thinking
Da, si aici stau bine

9. Buy plane tickets instead of iPads
N-am iPad, dar plane tickets iau intr-o veselie

10. Have morning sex
Well, who doesn"t?

11. Get 6 hours and 20 minutes of sleep
Da... I'd wish...

12. Drink 4 glasses of wine per week
Da, sunt pe acolo. I'll try harder :D

13. Eat fruits and veggies every day
Si pe asta o bifez

14. Hit the gym and keep thin
Mda... cu gymul e cam greu... cu thin nu e

15. Get religious and meditate
Nu in sensul religious, dar meditate... that I do

Acestea fiind zise, chiar daca nu sunt barbat, asiatic, evreu, inalt, din Hawaii si cu copii am sanse la fericire :))

Astept sa-mi spuneti voi care cum si ce poate bifa pe lista de 15

Fericirea există, dar e misogina

2011-03-09T23:42:00.000+02:00

Well, am vazut si oameni fericiti. De fapt, am vazut un om fericit, ar fi formularea corecta, avand in vedere ca americanii au stabilit ei cele 10 caracteristici ale unei persoane fericite.

Surpriza te loveste asa, din prima, deoarece persoana asta e de fapt barbat. Prima conditie? Sa fie barbat. Si aici am cam putea spune ca am terminat povestea. Si evreu, si asiatic, si inalt, si bogat, si batran, si casatorit, si cu copii, si care traieste in Hawaii, si si si...

Cel mai ciudat e faptul ca nenea asta chiar e real. Acum, sa fie el cu adevarat fericit sau cel mai fericit sau The Fericit...ma cam indoiesc, dar de existat exista. Si daca e un fel de etalon al fericirii ar fi fain sa fi trecut prin tot felul de chestii bizare si anapoda si aiurea in existenta...gen razboaie, divorturi, concedieri si cate si mai cate ca sa putem spune si noi, ceilalti (chiar daca nu suntem barbati, evrei, inalti, asiatici, cu neveste, copiii samd) ca ne apropiem cat de cat de fericire. Nu ca mi-as dori in mod neaparat...

Si daca vreti sa vedeti exact despre ce e vorba, uitati AICI

Intrebarea de la miezul noptii... Astept raspunsuri... fierbinti :))

2011-03-02T22:10:00.000+02:00

So, scriam in postul anterior despre batranii si nu numai, cu probleme cardiace, care mor in timp ce fac sex. De la orgasm sau chiar de la miscare, who knows.
Intrebarea mea... e formata din doua intrebari :D

1. Sunt cazuri de femei care mor in timp ce fac sex pentru ca le cedeaza inima?
2. Daca nu sunt - sau sunt muuult mai rare cazurile - inseamna ca femeile au un orgasm mai putin intens?

(cu toate ca studiile arata ca dureaza mai mult)

Cum sa te sinucizi cu bani putin, fara a fi acuzat ca te sinucizi

2011-03-02T19:02:00.001+02:00

Un nene batran din Germania a murit zilele trecute la bordel. A dat 50 de euro si in timpul partidei de sex a trecut intr-o alta dimensiune. Si nu din cauza placerii... sau, ma rog, din cauza placerii.

So, sa zicem ca un barbat in varsta sau nu, cu probleme cardiace vrea sa isi ia viata si nu vrea sa fie acuzat ca se sinucide - nu ca i-ar mai pasa dupa ce moare - .
Merge fain frumos la bordel, da o suma modica si moare fericit. Creepy, but it's working.

Informatii despre Praga. Vacanta la Praga :)

2011-03-01T19:56:00.001+02:00

So... am fost la Praga zilele trecute. E un orasel frumos si mult mai mic decat as fi crezut. Poti sa mergi lejer pe jos prin toooot orasul. De vizitat sunt si nu prea. Daca esti mai lenes asa, in 4-5 zile vezi tot. Eu am stat 4 si in primele doua am dat gata ce era mai imoprtant de vizitat.

Au un Muzeu al Torturii dragut, if you're into it :P

Foarte important, daca mergi cu avionul/trenul/whatever si folosesti mijloacele de transport in comun. So... biletul pentru autobuz, tramvai si metrou se ia de la niste automate. Costa 18 coroane - pentru liniile principale, care circula prin oras. Problema e ca daca nu ai marunt nu poti sa iti iei, deoarece automatele nu accepta bancnote.
Si mai aiurea e ca nu vrea nimeni sa iti schimbe din bancnota in monede si trebuie musai sa cumperi cate ceva ca sa faci rost de marunt. Dar dupa ce ai bilet, numai sa te tii. Curatenie, lejeritate si tramvaie (sunt cele mai multe) si pe cele mai imposibile stradute inguste, inguste din centrul vechi.

Daca mergi cu masina sau inchiriezi una sa te plimbi prin Praga - desi nu recomand pentru ca nu sunt distante mari -, benzina e cam scumpa. In lei vine circa 6 lei.

In mare, Praga e un oras curatel. Si in mic tot curatel e.

Oamenii sunt uratei rau. Si femeile, si barbatii.

Mancarea e la preturi rezonabile, cam asa cum sunt cele de la noi din locurile mai curatele. Spre exemplu, pizza - care nu e grozava - e in jur de 25-30 de lei. Au paste foarte bune. Am mancat unele cu somon afumat si spanac grozave - pe la 30 si un pic de lei -
Mancarea lor e aiurea. Si parca pun telina in orice. Si cartofii prajiti aveau gust de telina. Deserturile lor sunt aratoase dar fara gust. In schimb au honey cake care e super faina - seamana putin cu Marlenka - pe care la noi o gasiti mai ales la cafenele -. Berea e ieftina dar daca e buna sau nu, nu pot sa spun pentru ca mie toata berea mi se pare amara si rea, astfel incat nici macar nu am gustat-o. In schimb am baut un vin sec excelent.
Daca sunteti cu ciorbele... o sa muriti de foame. Nu prea au si atunci cand au sunt numai ciudatenii cu gusturi aiurea.

Trebuie neaparat sa mergeti la Zoo care e spre periferia Praga. E faina rau si bine organizata. Nu se compara cu cea din Viena, care e cea mai veche din lume si printre cele mai mari si wow, dar e faina si o sa va ia vreo 4 ore sa vizitati tot - fara a sta pe banca sa va odihniti or something -.

Sunt multi caini in Praga. Nu pe strada, vagabonzi. Au oamenii caini si de rasa si dintr-aia... comunitari. Dar treaca, mearga. Sunt multi bulldogi francezi de iti vine sa ii mananci de simpatici ce sunt. Si nu, pe strazi, in parcuri si niciunde de altfel, nu gasesti mizerie de caine pentru ca peste tot sunt pungi de hartie pe care le poti folosi pentru a curata dupa oratania ta. Si da, le folosesc toti.

Suvenirurile sunt scumpute. De exemplu, un magnet de frigider, cel mai ieftin, e pe la vreo 15 lei si rar gasesti atat de ieftin. In schimb au multe chestii din cristal si sticla si altele asemenea, daca va pasioneaza.

E frig - acum - dar nu e vant deloc si am prins un soare permanent incat iti venea sa te intinzi pe iarba uscata - pentru ca nu e pic de zsapada - si sa stai asa, sa lenevesti.

Alte informatii nu-mi mai vin acum in minte -si obiectivele turistice le gasiti peste tot, nu are sens sa le insir -, dar daca are cineva intrebari, raspund cat, cum si daca stiu. Daca mergeti la Praga, enjoy!

Jack Savoretti - Between the minds

2011-02-14T07:37:00.001+02:00

The Kinks - A Well Respected Man

2011-02-13T19:32:00.002+02:00

La ce-ti mai trebuie sănătate daca eşti frumoasa? Păi zău aşa...

2011-02-10T19:41:00.000+02:00

Ideea potrivit careia femeile frumoase sunt proaste e... stupidă, pentru că ştiu si eu câteva femei frumoase (nu apetisante, bune sau extra-mega-sexy, ci frumoase intr-un mod frumos) care sunt inteligente si realizate. Dar ce-am văzut ieri m-a şocat. Fie, şi amuzat.

So... pe strada, un nene cerşetor îi zice unei tipe frumoase, care trecea pe langa el. "Domnişoară, dă-mi şi mie un leu!". Don'soara nimic. Nenea a insistat "Domnişoară, da-mi şi mie nişte bani ca să imi iau mancare!". Fata din nou, nimic - evident ca in timpulasta, cersetorul facuse doi-trei pasi in urma ei.
Ultima rugaminte: "Hai, dominşoară, ce frumoasă eşti! Să îţi dea Dumnezeu sănătate, ajută-mă şi pe mine!" Ok, cersetorul era al naibii de enervant, dar asta nu scuză ce a ieşit din gura femeii frumoase, ce-i drept - "Da, sunt frumoasă. Mi-a dat Dumnezeu frumuseţe, nu îmi trebuie sănătate!"
Come on!!!!

Evident, intâmplat in zona pieţii Matache :)), ca multe alte povesti de aici.

Lucruri simple

2011-02-08T18:49:00.000+02:00

In ultima vreme toate-s asa... gri si aiurea. Oameni tristi, cu planuri negre, pregatiti de furtuna sau pentru zile negre. Nevroze, depresii. Trecand peste, sa va povestesc doua lucruri dragute vazute ieri/azi.

Un nene pe la 50 si ceva de ani, azi pe strada. Genul om simplu, sub medie. Partea mea elitista si rautacioasa si fara sens cu care ii enervez deseori pe ceilalti nu si-a facut aparitia de data asta, pentru ca mi s-a parut dragut ca nene ala, pe langa plasa de rafie pe care o avea intr-o mana - era in piata - purta cu o oarecare gratie, in mana cealalta un buchet de flori. Mi s-a parut dragut si simpatic din partea lui. Nu conteaza ce flori si cum erau impachetate - of course ca evil me nu poate sa nu spuna chiar nimic -

In Matache - un magazin aparut recent - Mercerie - Nume simplu si la obiect. Am intrat ieri sa cumpar un fermoar pentru blugi, ace si ata - bineinteles ca nu l-am cusut asa cum trebuia, dar am incercat - Erau acolo doua femei pe la 40 si ceva de ani. Pareau prietene sau surori sau ceva asemanator. Si ma gandeam cum si-au deschis ele afacerea aia pentru ca asta stiu sa faca, asta le place si asta le apropie, se inteleg bine si sunt asa linistite si constiincioase, chiar daca nu fac o avere. Mi s-a parut pur si simplu dragut.