Posts

Showing posts from December 10, 2008

Dacia este o metaforă în carne şi oase / a celor ce îşi amintesc prezentul

Se trezeşte în fiecare dimineaţă şi se îndreaptă spre muncă. Ambalează piese la Dacia, la Mioveni. Dacă îl vezi la locul de muncă, pare un om obişnuit, banal, îndreptat cu precădere spre practic, nu spre spiritual. El e Ionuţ Radu, are 29 de ani şi cam atât. Îi plac maşinile? Poate-i sătul de atât “auto”, că doar asta vede zilnic, cu asta-şi ocupă mâinile şi timpul. O avea alte pasiuni… cine ştie? Totuşi, pentru cunoscători, el e Ionuţ care scrie în principal poezie religioasă. Publică diverse chestii pe internet, prin reviste, a terminat o facultate cu profil umanist. Cât despre maşini, se poate spune că-i plac şi astea şi le dedică uneori versuri. Spre exemplu, scris la mişto sau chiar cu adevărată pasiune, o strofă sună cam aşa: “Dacia nu ştie să moară / trăieşte pentru că alţii au trăit în ea / călătoreşte dinspre trecut spre clipă / călătoreşte dinspre viitor spre clipă / îşi trăieşte istoria la momentul prezent / Dacia este o metaforă în carne şi oase / a celor ce îşi amintesc