Grefuri dulci... dulci-acrisoare? (by Dumitru Angelescu)
![Image](https://blogger.googleusercontent.com/img/b/R29vZ2xl/AVvXsEg4CorlY4kmk6FQvQgbtWfHMxp6l0yf4Q_4e3qu8Gc0AXyXEBT-CJzdMY5YVdBsRzdeIb6I_lmlhQsIxYzO6L_v9jEBjZcVUbUW4vEHRCh7krGDzjyzFHx8D7gW4w5Czp32Tl6wv8joXGg/s400/419906_325746357473312_325746137473334_906631_2065728761_n.jpg)
Am tot spus ca scriu si scriu si scriu despre cartea asta. Si timpul a trecut si voila... finally! Grefuri Dulci e "o fabuloasa carte, scrisa de un autor minunat, destept, inalt si frumos". Asta scrie pe ultima coperta. Imediat cum am deschis cartea - trecand peste mirosul de carte noua, which is sooo great - eram convinsa ca nu o sa o las din mana. Primele pagini sunt scrise intr-adevar, minunat. Am lasat-o din mana, nu pentru ca nu mi-ar mai fi placut, dar, nah, am avut ceva treaba. Restul paginilor, pana la final, le-am citit undeva, intr-un pat suspendat din Barcelona - da, si despre vacanta asta tot zic ca scriu pe blog - si nu mi s-au mai parut minunate. Ideile lui Mitus sunt foarte faine, dar, mi s-a parut mie - evident, ca nu scriu parerile altcuiva - ca se pierde uneori printre cuvinte si s-a cam... fie grabit pe alocuri, fie a insistat prea mult. In mare, cartea seamana cu personajul principal. Te si atrage, te minte frumos si uneori ti se pare enervanta si ba...