Oana Dixit

O sa-mi dau voie sa ma-nstristez si ma cufund in tacere. Am obosit sa zambesc frumos si sa incerc sa transform frunzele in desene pe asfalt, sa ma invart aiurea printre mici nimicuri doar ca sa mai colorez timpul. Grab the last piece of me. In curand o sa fie doar praf... in ochi. Imi iau bagheta magica si plec. Pentru ca lumea ma intristeaza, si strazile ma intristeaza, si cladirile ma intristeaza si chiar m-am plictisit sa joc aceeasi moneda care nu-mi apartine si o tin aiurea in palma desi nu se-asorteaza deloc cu pielea mea. O tot arunc si cade cu aceeasi fatza in sus. De fapt, nu era aceeasi. Erau amandoua pe rand, am realizat eu, doar ca moneda asta are pe ambele fetze aceeasi imagine. Nu ma incanta punerile in scena de doi bani si am tot batut pasul pe chestia asta. Nu o sa mai zambesc frumos, nu o sa mai socializez, nu o sa mai imi spun ca universul e frumos si tot ce-i apartine ii fura din infatisare, nu o sa mai caut cuvinte si idei. O sa-mi inchid usile si o sa ma uit pe min...

Vreau la munte! Si mai vreau sa fie tone de zapada si o cana cu vin fiert si langa mine o persoana calda si sa ninga... sa ninga... sa ninga... Sa ma pierd printre nameti si sa nu mai simt cum imi ingheata urechile si nasul. Sa fie alb, mult alb si fulgii sa cada moi, iar si iar. Sa nu mai existe timp limita, timp ce trece, timp ce te opreste, timp. Idei vii in atmosfera melancolica de iarna, zapada ce se unduieste dupa forma talpilor tale, scortisoara, tone de liniste, o luna ce se pierde printre nori si valuri de cald. Asta-i un vis frumos si cat se poate de posibil. O sa-mi fac bagajutzele si luni seara o sa ma plimb prin zapada (sper) si o sa-mi mai fac o data bagajutzele, intr-una din zilele ce or sa vina, si- o sa ma pierd prin zapada. Timpul e in favoarea oamenilor pana la urma. Daca ar sta pe loc, s-ar misca mai incet sau in sens invers, nu am mai ajunge niciodata sau, poate, prea tarziu, la momentul in care visele frumoase s-ar transforma in posibilitati. La Sibiu e concert ...

Vreau la munte! Si mai vreau sa fie tone de zapada si o cana cu vin fiert si langa mine o persoana calda si sa ninga... sa ninga... sa ninga... Sa ma pierd printre nameti si sa nu mai simt cum imi ingheata urechile si nasul. Sa fie alb, mult alb si fulgii sa cada moi, iar si iar. Sa nu mai existe timp limita, timp ce trece, timp ce te opreste, timp. Idei vii in atmosfera melancolica de iarna, zapada ce se unduieste dupa forma talpilor tale, scortisoara, tone de liniste, o luna ce se pierde printre nori si valuri de cald. Asta-i un vis frumos si cat se poate de posibil. O sa-mi fac bagajutzele si luni seara o sa ma plimb prin zapada (sper) si o sa-mi mai fac o data bagajutzele, intr-una din zilele ce or sa vina, si- o sa ma pierd prin zapada. Timpul e in favoarea oamenilor pana la urma. Daca ar sta pe loc, s-ar misca mai incet sau in sens invers, nu am mai ajunge niciodata sau, poate, prea tarziu, la momentul in care visele frumoase s-ar transforma in posibilitati. La Sibiu e concert ...

Azi-noapte era invitat la o emisiune la Radio Romania Actualitati Stefan Hrusca. Si ascultatorii sunau si ii puneau intrebari. Una dintre ele era ceva de genul "Asa-i ca oamenii nascuti iarna sunt mai sensibili?". Hrusca a spus ca nu stie daca oamenii nascuti iarna sunt mai sensibili, dar, totusi, cei nascuti in decembrie sunt, parca, mai sensibili. Si i-a dat exemplu pe fiica si pe tatal lui. Astazi ma gandeam la o colega de-a mea care, nascuta si ea pe 04.12, e foarte sensibila si ma gandesc ca avea dreptate Hrusca. Se lasa atinsa usor de orice si se supara si se simte aiurea si uneori ii dau lacrimile. Nu mai fiti asa, oameni nascuti in decembrie. Mai bagati-va picioarele si infruntati valul cu capul sus, spatele drept cautand o metoda de a sta in picioare si de a-i face fata. Dar nu va lasati daramati. Si nu mai puneti la suflet tot si nu va mai suparati din orice motive. Asa-i viata cu relele si bunele ei si daca e sa se intample ceva rau, sa faceti o greseala, sa va spa...

Azi-noapte era invitat la o emisiune la Radio Romania Actualitati Stefan Hrusca. Si ascultatorii sunau si ii puneau intrebari. Una dintre ele era ceva de genul "Asa-i ca oamenii nascuti iarna sunt mai sensibili?". Hrusca a spus ca nu stie daca oamenii nascuti iarna sunt mai sensibili, dar, totusi, cei nascuti in decembrie sunt, parca, mai sensibili. Si i-a dat exemplu pe fiica si pe tatal lui. Astazi ma gandeam la o colega de-a mea care, nascuta si ea pe 04.12, e foarte sensibila si ma gandesc ca avea dreptate Hrusca. Se lasa atinsa usor de orice si se supara si se simte aiurea si uneori ii dau lacrimile. Nu mai fiti asa, oameni nascuti in decembrie. Mai bagati-va picioarele si infruntati valul cu capul sus, spatele drept cautand o metoda de a sta in picioare si de a-i face fata. Dar nu va lasati daramati. Si nu mai puneti la suflet tot si nu va mai suparati din orice motive. Asa-i viata cu relele si bunele ei si daca e sa se intample ceva rau, sa faceti o greseala, sa va spa...