Pentru ca aici mai apucam sa vorbim si asa ma asculti
Stiu ca atunci cand eu ajung acasa tu dormi sau uneori deja te trezesti. Stiu ca nu stiu cum si de ce, promisiunile pe care ti le fac tie nu mi le tin niciodata. Si-am vrut si-am tot zis... si-s luni intregi trecute toate de cand ma rogi si mi-e dor sa ma tii in brate toata noaptea si dimineata sa ma mir cum de nu mi-ai dat drumul ca si cum in timpul noptii ne-am fi convertit la nemiscare si dimineata ne-am fi trezit iarasi la viata. Si pasii mi-s grei uneori pentru ca, din nou, stiu ca ti-ar face rau toate astea. Si pasii, uneori, din cauza asta iau alta directie, fara busola, harta sau vreun scop anume. Si mai stiu ca atunci cand o sa citesti ce-am scris o sa zambesti si o sa te intristezi in acelasi timp. Si uneori n-as vrea sa stiu. Dar, vezi tu, mai stiu si ca ma pierd, ca un copac ce se desira de frunze toamna. Si-mi construiesc universul din bucati imperfecte de perfectiune si ma uit momente, minute sau ore in sir. Alerg in bataia vantului, probabil spre niciunde. Si nu-mi gases...