Oana Dixit

Si vine iar caldura :(( Si cine stie cat sta si iar sta... Si adio haine moi si grosute, adio incaltaminte comoda si calduta... Hainele astea sunt pentru mine uneori ca un fel de bariere. Nu poti sa stai inchis la tine in camera, departe de lume, oricat de mult ai vrea. Asa ca, atunci cand ai unul, doua sau trei straturi de haine, parca e o bariera intre tine si oamenii din jur. Esti oarecum tu cu tine, in hainele tale si atat. Caldura ca_caldura, dar soarele asta ma omoara. La propriu chiar, ca-s alergica la el. Probabil si el la mine... E imposibil, practic imposibil sa ne vedem vreodata. Eu si o groaza de oameni, ma gandeam azi. Aici in Bucuresti. Nu neaparat pentru ca nu frecventam cercuri comune, ci pentru ca eu nu frecventez nici un cerc. Nici macar vreun romb, un hexagon. Iar despre sfere... c'mon, e deja prea mult spatiu, se schimba situatia. Dar, really, cum sa vad din intamplare, macar, oameni - nu neaparat pe cei pe care vreau sa ii vad, dar asa, oameni cunoscuti c

Lost in a tale, found in some words. I make senses, I paint long sentences. I use lots of dots stuff. I write in different colors. I'm only writing stories, I'm only making new chapters. I'm only... I'm kind of lost and found in a lock of time looking around, seeing, seeking. I'm here and almost gone, already. I don't close windows and doors because I always feel that there comes the time to run. E greu sa negi lucrurile care-ti suna in suflet si parca le auzi in timpane. Stay just a bit longer. The decay has already started. In engleza, asa imi suna gandurile astea, acum si ma intreb daca nu le fabric eu uneori tocmai din dorinta de a evada, de a fugi, de a nu-mi forma radacini prea adanci pe care sa nu-mi fie greu apoi sa le smulg.