... fătă titlu...
Dimineața devreme, dar mai ales noaptea târziu timpul e ca o cană de ceai și toate unghiurile universului par cumva rotunde. Spre miezul zilei și până după apus îți dai seama că de fapt lumea e o ca portocală cu coaja aspră și amară. (Și unde trebuie musai să rimezi ca să fii, să aparții, să te blazezi) Ce e dincolo nici nu mai contează. Cine să-și exerseze răbdarea să vadă sub învelișul pe care lumina se poate, atât de facil, ascunde sub umbre?