Posts

Showing posts from February 25, 2010

Fairy tales are underrated

De ce nu mai cred oamenii in fairy tales? (suna mai simpatic in engleza) Sau cred in ele dar le considera niste... iluzii, niste povesti frumoase si atat. Realitatea e undeva departe de ele... Si asa ajung sa se multumeasca mereu cu "the next thing". Oamenii... ma rog, nu oamenii, sau nu doar ei, pentru ca si eu fac asta uneori, dar nu prea mult. Inca le caut, le astept, le vreau, cu toate ca se lasa asteptate si cautate si dorite. Sunt lucruri asa simple si pe care le tot complicam la infinit. Sau nici nu le vedem, nici nu mai credem in ele uneori. Speriati de timp, de cei din jur sau de tot felul de circumstante, lasam privirile in jos si mergem inainte. Unde o fi, cum o fi. Pacat. Eu vreau sa tin strans de bucatica asta pana o vad in fata mea. Sau pana o fac sa se intample, pentru ca lucrurile faine rareori pica din cer. Sau poate niciodata. Sunt atatea lucruri frumoase de care uitam... Si de care asa mi-am tot amintit in ultima vreme incat chiar ca mi se pare realitatea

Ani ieftini de liceu...

O sa ma fascineze mereu liceenii - not in a dirty way -. La ei mi se pare ca se simte cel mai bine schimbarea. Trecerea generatiilor... Si ei ma intristeaza mereu. Sau nu stiu daca intristeaza dar ma calca uneori pe nervi si mi se par asa pierduti. Si nu pierduti cum eram noi, in lumea noastra. Pierduti prea devreme in lumea de afara. Azi, in metrou, cinci liceeni - trei tipi si doua tipe -. Una dintre ele avea unghiile lungi si rosii, era data cu creion dermatograf si far albastru pe pleoape. Cealalta, cu o bluzita decoltata rau si niste pantaloni cu talie extrem de joasa incat i se vedeau chilotii. Cei trei tipi, smecheri. Unul cu ochelari, cu tot gelul din lume in par. Altul imbracat anapoda in trening iar cel de-al treilea cu blugi si niste adidasi "marfa", cu un tricou extrem de colorat aiurea, "de firma" si el. Vorbeau diverse, despre cluburi, despre "ce marfa a fost marti la petrecerea aia din (n-am retinut numele localului)". Asa... trist. Oare ei

AMR 6 :)

Nu imi dau seama, uneori, de ce oamenii sunt asa obsedati de idei. Cateodata, din ce in ce mai des, ma simt ca o idee printre oameni. Si-mi pare rau cand observ ce alambicat si aiurea e uneori sa fii idee. Si mai mult, oamenilor, unora dintre ei, le plac ideile irelizabile. Cateodata, din ce in ce mai des, sunt la randu-mi o idee irealizabila pentru unii oameni. Si stau si ma uit, asa... ca de dup geamul in spatele caruia ma aflu si poate mi-ar placea sa ies, candva, afara de dupa el. Dar nu am de ce, nu am pentru ce. Natura de afara e prea fada, e prea arsa de soare, e prea devreme, poate. Si mi-ar placea sa cam si eu obsesii-idei-oameni. Dar ma incanta prea mult obsesiile-idei si atat. Si-i asa de bine la mine, si atat de cald, si atat de perfect incat prefer sa privesc uneori cum se lovesc de geam si cum ii doare. Singura chestie care ma obsedeaza momentan e faptul ca toate drumurile duc la Roma. Si-al meu. Nu ca m-ar incanta prea tare destinatia doar faptul ca acolo totul e asa de

WISH - Komm zu mir

For a perfect wicked night... :)