In zilele prin care cu vitejie trecem nu mai exista zei, semi-zei si dumne-zei . Intr-un sens mitologic, religios. Pentru ca, altfel, avem tot felul de zeitati la care ne inchinam. Probabil e mai convenabil asa. Sunt efemere ca si noi si, avem impresia, ca ne sunt subordonate. Dar nu poti sa spui ca "te inchini" cuiva dar in acelasi timp il si conduci. Dar, pana la urma, dupa cum Nietzsche, parca, spunea stapanul e dependent de sclav la fel cum si sclavul e dependent de stapan. O chestie logica si lina ca un rau care curge mereu la vale si nu la deal. Anyway. De ce-am scris chestia asta? Nu stiu. Ma gandeam la caldura. Caldura care-i pretutindeni, care ne-a supus si ne-a ingenuncheat. Mi se pare interesant fenomenul cum oamenii critica si adora in acelasi timp acelasi fenomen. Caldura insuportabila (dpdv moral/fizic/s.a.). Se plang, se simt rau, cad pe strada si, totusi, o cauta, o cheama, o gasesc. NU. Aici apare mica problema. De ce astern bla-bla-urile astea fara sens? Pen