Oana Dixit

Ovi - Dealul cu dor Pasarea Colibri - Dealul cu dor

Aşa arătam eu ieri seară, enervată de "oamenii de ordine" care faceau numai incalceli pe-acolo. Aveai acreditare, ba si invitatie si nu te lasau sa treci. Am stat afara, in ploaie, pe o bara de fier uda si rece. A fost fainutza delegatia asta, cu toate ca (da, stiu ca e un maaare defect) munca in echipa mi se pare cea mai enervanta chestie, pe care o inghit cu noduri. Totusi, per total a fost fain si m-as tot duce de-as avea unde sa stresez oamenii cu intrebari penibile si prea personale, discutii amicale sau fotografii facute pe furis sau prea miscate. Sa vad vedete pe care nu le stiu si cu care sa port discutii despre lucruri de care am sau nu habar-> mondenul si mondenitatile, in general, m-au lasat mereu rece... pana acum cand am luat o bucatica din partea asta a presei si-am zis ca nu-i asa rau. Ba chiar e usurel, daca ajungi sa stii pe x, pe y.

Încă din primele seri ale specatcolului, în publicul din Piaţa Sfatului erau români veniţi acasă din Italia, unde lucrează… Nimic neobişnuit. Vii în ţară, are loc Cerbul de Aur şi mergi la spectacol. Că a cântat bine şi are o voce unică sunt lucruri demonstrate de premiul câştigat, dar lăsând toate astea la o parte, românii noştri l-au aclamat şi susţinut pe Antonino încă de la început, pentru simplul fapt că e italian. Ok, foarte bine. Trist e faptul că cei mai mulţi italieni ne iau la mişto şi ne consideră o naţie dee hoţi şi violatori. Totuşi, noi am găsit loc în inima noastră să iubim Italia, ignorând răutăţile ei de copilă răsfăţată şi uneori superficială, care se aruncă să ne pună pe toţi în aceeaşi oală. A fost frumos la Cerb şi da, aşa e. Show-ul a fost extraordinar, organizarea aproape impecabilă iar artiştii au dat tot ce aveau mai bun. Mie mi-a plăcut Ovi . Ieri, când a interpretat melodia Dealul cu dor a celor de la Pasărea Colibri m-a lăsat fără cuvinte. Da. Subiectiv...

Sâmbătă. Vama. Am fost la repetiţii, la conferinţa de presă, că doar sunt cu treabă aici şi, evident, seara, la concert. S-au zis chestii faine, s-au cântat chestii faine. Tudor a fost trădat şi el de presă, precum alte vedete. Ce cuvânt aiurea. E ca şi cum ai semna un contract, fără să-ţi dai seama. Devii… vedetă - pentru că aşa te numesc ei - şi apoi ţi se întâmplă lucruri. Nu poţi să mergi pe stradă şi să te împiedici de un trotuar, fără ca în spatele tău să fie un fotograf care să dea naştere unei ştiri. Şi de aici o întreagă poveste şi un întreg balamuc… M-am întristat. Mult. Personal, pentru simplul fapt că fac parte din presă. Mi-a venit să mă întorc cu spatele, să fug şi să mă ascund… Penibil. Dar aici e vorba despre altceva. Vama… Vama Veche nu prea mai există. Există Tudor, care pentru toată lumea era întreaga formaţie, dar ceva din spiritul ăla fain şi rebel s-a dus. Sau poate din cauza timpului şi-a mea eu văd lucrurile altfel. Percep muzica lor altfel. Tot faină e… dar ...