Posts

Showing posts from September 16, 2007

Din ciclul "Mori, mă, mori!"

Image
"Aceasta reclama va exista si maine. Dar tu?"

E cea mai sadica intr-un sens absolut negativ. Fa-ti nene asigurare, ca maine da masina peste tine, cazi intr-un canal, te prabusesti cu avionul, te intoxici, te injunghie unul pe strada dupa ce-ti fura ceasul, portofelul si mobilul, te musca un sarpe veninos, te ineci si MORI, MA, MORI! si a ta familie indurerata nu o sa primeasca nimic, ma, nimic!

Faceti-va asigurare, nu zic nu, dar nu in ideea ca maine nu o sa mai existati. Vine o ploaie si anuntul ala se duce, il picteaza unii cu grafitti, se enerveaza un smecher si-l rupe, plateste o alta firma mai mult si cumpara spatiul publicitar.

Maine, ca si azi de altfel, totul e posibil. Treci mai departe! S-a facut verde la semafor si tu stai cu ochii la reclama asta stupida!

Home... but not my own

Scriam mai demult pe undeva pe net ceva intitulat "Home is where your heart is"... , concluzia fiind ca nu am home, sau poate doar heart. Si era ceva de genul urmator:
M-am surprins de atatea ori zicand "merg acasa" incat m-a cuprins putin un sentiment de dezradacinare... Acasa merg la Targu-Jiu, acasa merg la Cluj la bunici - pe vremea cand scriam asta inca mai aveam la cine sa merg... -, acasa merg la "casa de weekend" de la munte pe care si-au facut-o ai mei pt ca numai in weekend, de cateva ori pe an, ajung pe-acolo, acasa merg in Bucuresti in fiecare seara de la serviciu...
Pana la urma ma simt prinsa intre sentimente si amintiri uneori contrarii, fara sens sau perspectiva si tragic e faptul ca niciuna dintre aceste "acasa" nu e casa mea. Merg la parinti, merg la bunici, merg unde stau cu chirie. Daca ar fi sa-mi caut un punct de sprijin imi gasesc doar in franturi de gand si sentimente uitate sau lasate pe cine stie unde. Si, de fiecare data…