Oana Dixit

Ma gandeam la ideea asta de... blog si la faptul ca internetul asta, care ne-a acaparat, fara care nu putem comunica, nu putem sa ne desfasuram majoritatea activitatilor zilnice samd e asa de... perisabil oarecum. Nu stiu. Poate intr-o zi, din surplus de informatie si vieti inghitite si aruncate all over, o sa faca click, cu un sunet asa... incet si-o sa dispara. Pe de alta parte, ma uitam la zecile de agende si caiete stranse de-a lungul anilor, "blogul meu de hartie", ca pana la urma nu erau jurnale sau mai stiu eu ce. Sunt pline cu chestii asemanatoare post-urilor de aici. Si n-au video-uri de pe YouTube, dar au versuri de la tot felul de melodii, ganduri, idei, nervi, desene ciudate... Blogging. Dar intr-un mod de o mie de ori mai fain si mai cald si mai aproape. Da, intr-un fel esti la fel si in fata tastaturii, tu si cu gandurile tale care apar pe ecran... si apesi uneori backspace... Dar monitorul e gol in felul lui si departe... Foaia de hartie e aproape si-o poti ati