Oana Dixit

Să treacă şi anul ăsta. să treacă şi zilele astea, două câte mai sunt. Des, zilnic, mereu, cu cât se apropie mai mult, cu atât auzi mai des. Toţi vor un an nou. Spunea Alinutza azi ca pana la urma, care e diferenta dintre 31 decembrie si 1 ianuarie? O zi? Cateva ore? Asa e, dar iluzia ca te indepartezi de trecut, de toate lucrurile care te inteapa ca mii de ace si poti sa spui - anul trecut - desi asta inseamna doar ieri, inseamna mult. E o exprimare altfel, te minti frumos, te gandesti ca acel lucru a fost candva, in trecut. Dar nu-i asa ca e ironic sa-ti sune, in acelasi timp, in minte "nu poti sa fugi de trecut". Nu poti sa fugi, nu trebuie sa fugi pentru ca nu ai cum sa tragi de timp, sa-l latesti aiurea ca pe o guma de mestecat, sa-l faci cocolos ca pe o hartie pe care ai mai scris o tampenie fara nici un fel de valoare. Timpul continua, noi continuam, chiar daca, pentru cateva zile pe an, doua-trei inainte si doua-trei dupa 1 ianuarie putem spune ca e ceva nou. Ca vine ...

Mă întrebam în ce se măsoară fericirea. În timp, în spaţiu, în oameni, în idei... Prin asemănare? Prin excludere? Prin compromis? Poate fi o stare permanenta, asa cum sunt bataile inimii? E o chestie pe care o obtii, pe care o inveti? Pe care o ai sau nu, undeva ascunsa in gene? E o stare constienta, gandita, planificata, spontana, o senzatie, un gand? Ma gandeam ca e absurd sa incerci sa clasifici, sa imparti oamenii in grupuri sau sa-ti doresti fericirea altuia. Ma gandeam ca fericirea e o chestie asa de personala incat nu exista doua fericiri identice. Si ma mai gandeam ca, in stare pura, fericirea e rara. I-asa de multa fericire falsa in jur, in zambete, in ganduri, in idei, in idealuri. Asa de multi oameni care se minte, care inghit in sec, care se multumesc cu putin, care fug si inchid ochii, care accepta, care se mint, care ne mint... Eu incadrez lucrurile rational... sentimentele... rational. Iubirea trebuie sa fie rationala ca sa fie reala - iubirea nu pasiunea de moment si fl...