Momente la miez de noapte, printre stropi şi fire de praf
Era frig şi plouase. Mirosea a ploaie amestecată cu praf. Era aproape ora 1. Era noapte şi linişte. Aveam pe mine o geacă de piele neagră, blugi negri şi un zâmbet care-mi izvora din suflet direct pe buze, forţat. Dacă mă vedea cineva cu beatitudinea aia pe faţă se întreba ce am de râd singură, de nebună, noaptea pe stradă. Era martie. Era în 2000, acum nouă ani... Am ajuns în faţa blocului, m-am rezemat câteva minute bune de o maşină din parcare şi am stat gândindu-mă că ăla trebuie să fie un moment de ţinut minte, când totul mi se părea perfect şi posibil. Mă întorceam de la emisiunea Curtea cu prieteni , realizată de Viorel Gârbaciu. Fusesem invitată să discutăm diverse, să citesc diverse. Mai fusesem invitată în emisiunea lui Gârbaciu dar atunci parcă textele pe care le citisem mi se păruseră mai bune, Plus că făcusem o prostie de care eram tare mândră. Aveam o poezie bizară raău, aşa cu frustrări nerge şi adolescentine, de şi Bacovia dacă o citea ar fi început să plângă. Şi mi s-a