Oana Dixit

Am gasit iubirea azi. Am gasit iubirea intr-o statie de metrou. Astepta plictisita sa se urce in urmatorul tren si sa coboare cu o statie de dinainte de capat. De-as fi stiut, nu as fi privit-o in ochi, nu i-as fi zambit si nu as fi lasat-o sa ma atinga, chiar daca a fost din greseala. Avea parul lung si dezordonat si privirea nauca si inocenta... ca a unui pusti de liceu rebel si cu o mie de vise care asteapta sa fie frante. Nu a apasat pe buton sa se deschida usa, ca sa intre prima, ci i-a lasat pe ceilalti sa se arunce, buluc, in vagon. Pana cand i-a venit randul. Si, totusi, dupa ce s-au inchis usile si s-a anuntat statia urmatoare, cineva i-a oferit un loc. Poate parea batrana, poate era insarcinata cu vreo dezamagire sau poate era doar obosita. Statea asa aproape de mine incat aveam impresia ca o respir si-mi intra in vene si-mi curge odata cu sangele, purtata de la inima spre toate organele, rasfirandu-mi usor o mie de simturi despre care nici nu stiam ca le am pana atunci.....

via Andrei

Atunci cand incerci sa fugi de idei preconcepute, sa faci cum te taie capul si cum ti-e bine, fara sa te gandesti mai intai la binele celorlalti, se intampla uneori sa vina cineva care sa-ti taie tot entuziasmul. Asa da, asa nu. Acum da, dincolo nu stiu. Hai sa ne ascundem in spatele paravanului asta, sau in spatele celuilalt. Hai sa ne murdarim putin pantofii si sa ne zdrelim genunchii pentru ca nu cumva sa sara cineva in sus ca suntem prea curatei. Si asa ajungi ca, dintr-o joaca, lucrurile chiar sa devina urate, daca cineva te tot bate la cap cu chestia asta. Mai pe larg, daca nu ti-o faci cu mana ta, ti-o face altcineva, cu mana lui, astfel incat te gandesti ca mai bine iti bagi picioarele, daca rezultatul tot ala e. Sa-mi fie frica sa fiu eu? Nu. Sa-ti fie frica sa fii tu? Iti e. Asta daca nu cumva chiar esti asa... Sa ma consider o persoana slaba? N-am cum, pentru ca nu sunt. Cel putin nu aici, nu acum. Sa nu te consider o persoana slaba? Ba esti... sau poate nu esti. Poa...