Posts

Showing posts from December 6, 2007

Vama - Cantec Prost

Du you speck English?

Adunate (de altii, ca nu de mine) din diverse restaurante, hoteluri, magazine s.a.m.d. de pe minunatul nostru Glob. "In a Bucharest hotel lobby: The lift is being fixed for the next day. During that time we regret that you will be unbearable. In a Belgrade hotel elevator: To move the cabin, push button for wishing floor. If the cabin should enter more persons, each one should press a number of wishing floor. Driving is then going alphabetically by national order. In a Japanese hotel: You are invited to take advantage of the chambermaid. In the lobby of a Moscow hotel across from a Russian Orthodox monastery: You are welcome to visit the cemetery where famous Russian and Soviet composers, artists, and writers are buried daily except Thursday. On the menu of a Polish hotel: Salad a firm's own make; limpid red beet soup with cheesy dumplings in the form of a finger; roasted duck let loose; beef rashers beaten up in the country people's fashion. In a Bangk

"Copilul rade : Intelepciunea si iubirea mea e jocul!"

Ma gandeam ca daca copiii mici ar avea vreo ocupatie, nu s-ar mai juca. Asa si cu oamenii mari. Cand se plictisesc se joaca. Si pana la urma, sunt de parere ca Dumnezeu se plictisea si el intr-o zi si-a zis sa inventeze una-alta, just for the fun of it. Singura chestie e ca intr-o zi (duminica mai exact) s-a hotarat sa se odihneasca pentru ca era obosit. Si-atunci s-a nascut liberul arbitru. Chestiile create de el au inceput sa se miste bezmetic si sa se loveasca unele de altele (adica sa interactioneze) si astfel si-au inceput propriul joc. Un joc mic intr-unul mare, apoi mai multe jocuri mici intr-unul mare si-apoi o multime de jocuri mici si atat. Jocul mare a fost depasit, inghitit. La fel jocurile astea mici pe care le intreprindem fiecare uneori pot sa prinda o anumita velocitate si sa nu le mai poti monitoriza. Pentru ca isi castiga dreptul la viata. Ca si un copil care, atunci cand implineste o anumita varsta, trebuie sa se desprinda de parinti si uneori sa uite de unde a porni

"Copilul rade : Intelepciunea si iubirea mea e jocul!"

Ma gandeam ca daca copiii mici ar avea vreo ocupatie, nu s-ar mai juca. Asa si cu oamenii mari. Cand se plictisesc se joaca. Si pana la urma, sunt de parere ca Dumnezeu se plictisea si el intr-o zi si-a zis sa inventeze una-alta, just for the fun of it. Singura chestie e ca intr-o zi (duminica mai exact) s-a hotarat sa se odihneasca pentru ca era obosit. Si-atunci s-a nascut liberul arbitru. Chestiile create de el au inceput sa se miste bezmetic si sa se loveasca unele de altele (adica sa interactioneze) si astfel si-au inceput propriul joc. Un joc mic intr-unul mare, apoi mai multe jocuri mici intr-unul mare si-apoi o multime de jocuri mici si atat. Jocul mare a fost depasit, inghitit. La fel jocurile astea mici pe care le intreprindem fiecare uneori pot sa prinda o anumita velocitate si sa nu le mai poti monitoriza. Pentru ca isi castiga dreptul la viata. Ca si un copil care, atunci cand implineste o anumita varsta, trebuie sa se desprinda de parinti si uneori sa uite de unde a porni