Oana Dixit

"S-abat mustrări din altă vreme,[...]Şi vin pe nume să mă cheme" (O. Goga - Trecutul) Azi ne-am atins suflarea, pasii grabiti, culoarea, mainile obosite si glasurile. Azi ne-am pierdut, dusi de vant, pe drum... Am ramas in urma, am cazut inaintea noastra. Am deschis porti, fara sa le atingem. Azi, vantul ne-a unit intr-un mod nefiresc si imperceptibil. Daca intr-adevar, dupa ce oamenii mor, tot ceea ce ramane din ei e informatia care "se pierde" undeva, in univers, azi, ne-am umplut plamanii cu atatea suflete care au fost. Ne-am revazut, fara sa ne dam seama. Ne-am lovit unii de altii. Ideile au dansat frenetic printre noi. Ma gandeam, azi, cuprinsa de melancolie (o melancolie frumoasa, amestecata cu o tristete placuta) la oameni... Majoritatea oamenilor pe care-i admir, pe care-i indragesc incomensurabil si pe care-i respect, de la care am invatat si de la care cate as mai avea de invatat si de auzit, nu mai sunt printre noi. Si ma doare, uneori. Stau, cu intrebari...

Imi prezenta un amic, sexul ca "sport", intalnirile ca un hobby cu un scop si numai unul. Intrebare: A doua zi Sunt interesante raspunsurile primite, mai ales reactiile primite pe messenger sau e-mail. De ce poll-ul asta (si alte cateva post-uri anterioare)? Pentru ca, in ultimele luni, oamenii din jurul meu au avut tendinta sa imi povesteasca mici nimicuri sau mari secrete din viata lor personala. Si am intalnit o oaza de idei si personalitati si preferinte. Pe de alta parte, e interesant modul in care reactioneaza oamenii la subiecte de genul asta: e socant, indignant, fara obraz, interesant s.a. Oricum, e de cercetat si de comentat. Ar putea sa fie o groaza de tipologii si personalitati.