Oana Dixit

Avea dreptate Tomi, fara sa incerce sa aiba. Sunt o persoana fara tara, fara loc, fara religie. Invelisul unor vise, reprezentarea materiala a unor idei. Din cauza asta nu ma incomodeaza si nu-mi cersesc timp plecarile. Pentru ca port cu mine tot ce am. Si in urma pasilor mei ramane doar timpul si ma imbat cu o ciudata libertate pe care o respir cu ambii plamani. Nu sunt capabila sa ma asez si sa stau, doar uneori, pentru o idee de timp, stau ca sa ma odihnesc pe pietrele reci de la maginea drumului. Plec si revin. Nu am cum sa ma pierd, nefiind in cautarea nici unui obiect tangibil, nealergand dupa nicio tinta vizibila. Nu las urme. Pamantul din spatele pasilor mei se vindeca brusc si repede, ca un zambet inselat ce se transforma in tacere. Alerg cu ochii deschisi incercand sa inghit in razele campului meu vizual cat mai mult spatiu. Simt o aviditate de infinit si oricat as alerga nu sunt in stare sa obosesc. Calea mea dezlantuie irizari de energie pe care o primesc cu palmele larg de...

Avea dreptate Tomi, fara sa incerce sa aiba. Sunt o persoana fara tara, fara loc, fara religie. Invelisul unor vise, reprezentarea materiala a unor idei. Din cauza asta nu ma incomodeaza si nu-mi cersesc timp plecarile. Pentru ca port cu mine tot ce am. Si in urma pasilor mei ramane doar timpul si ma imbat cu o ciudata libertate pe care o respir cu ambii plamani. Nu sunt capabila sa ma asez si sa stau, doar uneori, pentru o idee de timp, stau ca sa ma odihnesc pe pietrele reci de la maginea drumului. Plec si revin. Nu am cum sa ma pierd, nefiind in cautarea nici unui obiect tangibil, nealergand dupa nicio tinta vizibila. Nu las urme. Pamantul din spatele pasilor mei se vindeca brusc si repede, ca un zambet inselat ce se transforma in tacere. Alerg cu ochii deschisi incercand sa inghit in razele campului meu vizual cat mai mult spatiu. Simt o aviditate de infinit si oricat as alerga nu sunt in stare sa obosesc. Calea mea dezlantuie irizari de energie pe care o primesc cu palmele larg de...

Cum poate sa fie universul asta de ucigator? Ninge. Si ninge frumos si cald cu fulgi mari si eu stau si zambesc la un monitor. Ninge si ninge si ninge... Ninge de-a dreptul si ninge asa, cuminte, naucitor. Din senin, fulgi mari... albi, eu pierduta putin si regasita mai mult. Mai conteaza? Ma am mana in mana cu norii si ninge. Si asa e, ninge, zapada s-a asternut putin pe masini, pe oameni, pe mine. Si chiar daca fulgii se topesc imediat cum te ating si dispar, acum ninge. Si ma gandesc ca daca o sa mai spun de multe ori ca ninge o sa credeti ca ma lupt cu nametii. Nu-s nameti, doar ninge. Asta-i intreaga idee... sa ninga. Incet si fara directie, sa privesti pierdut in sus. Sa simti cum ninge, peste tine, prin tine. Sunt putin zapacita de la fulgi, si putin de la ninsoare. Ninge... si nu ma asteptam sa ninga... Era cerul putin gri. Si putea sa ploua sau sa ramana asa. Si daca o sa mi se faca frig, tot o sa existe niste fulgi care cadeau transformati in momente de ninsoare. Imi aminteam...

Cum poate sa fie universul asta de ucigator? Ninge. Si ninge frumos si cald cu fulgi mari si eu stau si zambesc la un monitor. Ninge si ninge si ninge... Ninge de-a dreptul si ninge asa, cuminte, naucitor. Din senin, fulgi mari... albi, eu pierduta putin si regasita mai mult. Mai conteaza? Ma am mana in mana cu norii si ninge. Si asa e, ninge, zapada s-a asternut putin pe masini, pe oameni, pe mine. Si chiar daca fulgii se topesc imediat cum te ating si dispar, acum ninge. Si ma gandesc ca daca o sa mai spun de multe ori ca ninge o sa credeti ca ma lupt cu nametii. Nu-s nameti, doar ninge. Asta-i intreaga idee... sa ninga. Incet si fara directie, sa privesti pierdut in sus. Sa simti cum ninge, peste tine, prin tine. Sunt putin zapacita de la fulgi, si putin de la ninsoare. Ninge... si nu ma asteptam sa ninga... Era cerul putin gri. Si putea sa ploua sau sa ramana asa. Si daca o sa mi se faca frig, tot o sa existe niste fulgi care cadeau transformati in momente de ninsoare. Imi aminteam...