Oana Dixit

Da, nimic anormal. Doar frumos. Si mai frumos daca nu pozam cu telefonul. Si nu pentru ca as fi eu mai flower power, sau pentru ca nu prea dau doi bani pe ce se intampla cu tara si cu locuitorii ei - can't help it, I just don't feel it -, dar asa... pentru ca am ajuns acasa cu plase grele de la care ma usturau palmele, pe care le-am aruncat pe masa si mi-am aruncat apoi ochii pe geam si voila :) Apusul rosu care disparea mult prea repede. Ca sa fie si la noi, nu doar la ei, am putea sa o luam putin razna cu explicatia pozei si sa spunem asa: Cum in Coreea de Nord ursii, pasarile cerului si vreo alte cateva dobitoace l-au plans pe Kim Jong Il, la noi protestatarii sunt sustinuti pana si de vazduh :D

Inalt, falnic, verde, asa cum ii sta bine, ma astepta erect si gol, in sufragerie. Ii simteam parfumul de pe hol. Si mirosea a copilarie, a frig amestecat cu caldura, a emotii, a colinde. Era el, bradul. E el, bradul, impodobit acum, mai frumos ca in alti ani. El frumos, nu impodobit. El, bradul, e atat de simetric si mare si cu ramuri gruoase si intinse ca aripile unui vultur. De ani buni nu am mai avut brad asa frumos. In Bucuresti, adica. De impodobit, fie moda cum vrea ea cu alb/albastru, auriu/rosu, poze si lenjerie intima (ce stiu eu?!) in loc de globuri, bradul de Craciun trebuie sa fie impodobit stangaci, cu emotie si veselie inocenta cu globuri de diverse feluri, beteala de toate lungimile si culorile si ce se mai gaseste prin cutia cu decoratiuni pastrata de la an la an. Ma rog, a mea, de aici, nu are decat 3 ani, dar o sa implineasca multi, multi, multi. Bradul nu e fashion, sarbatorile nu sunt in functie de cum se tunde parul, se croieste rochia sau se poarta tocurile....

Deloc potrivit cuvantul animale, pentru ca te duce cu gandul la... animale si astea sunt de fapt niste animalute :D

  si cu explicatie...

Celebra formulare ”până când moartea vă va despărți” poate fi romantică, enervantă, cu iz suicidal, dar în nici un caz actuală. Când totul este fast-food, când tehnologiile și lumea se schimbă, și căsniciile au devenit un fel de fast-food al inimii, al sexului, al ratelor plătite împreună pentru o casă, al ce mai vreti voi. Un fast-food al vietii. Asadar, expresia de mai sus, din titlu, devine fara sens, aparent. E, in mare parte, ceva imposibil. Sau posibil dar cu sacrificii si compromisuri. E ca si cum, iti iei nevasta cu sani cupa C, cu picioarele lungi până în gât și cu o alunită deasupra sprancenei drepte. Că așa era moda când v-ati decis voi să vă căsătoriti. Tu ai părul ondulat - ce a mai ramas din el - maini puternice si piept paros, ca asa era considerat macho. Aveai si un Nokia N81, care era wow. Peste opt ani, intr-un caz fericit, telefonul tau e vechi - presupunand ca functioneaza perfect - si vrei alta minunatie. Un iPhone de ultima generatie, de abia pus pe raft. L...

Poate incepi sa simti timpul asa emotiv cand il vezi cum trece peste altii. Sau asa sunt eu. Mie mi-e totuna ca trece la mine, peste mine, ca ma rasfir eu si ma pierd, putin cate putin, prin el. Atunci cand cei de langa tine cresc, albesc, pleaca, incepi sa il simti cum curge si iti ia cu el particele din tine. Ca le inlocuieste cu amintiri asta e altceva, dar lucrurile palpabile nu mai sunt asa cum erau. Sau nu mai conteaza la fel... sau conteaza mai mult dar nu le mai ai. Nu am inteles vreodata oamenii care plang la filme si momente din viata. Asta pana cand m-a impresionat Bob, la festivitatea de absolvire a facultatii, cand mi s-a pus un nod in gat si mi s-au inmuiat picioarele. Come on! Dintr-un pusti uimior de energic, amuzant si peltic - pe cand avea 2-3 ani -, care nu il putea pronunta pe r si ii spunea l, sa il vezi acolo, mare si serios, primind o diploma, inconjurat de oameni mari. Asa ca el. Ca si el e om mare. Pana saptamana trecuta, cand l-am vazut, habar nu aveam ca...

Weekendul asta - adica duminica - am iesit la... iarba verde so to say, in mijlocul capitalei - mai spre nord asa :) - in Herastrau, in gradina japoneza. Am mai fost sa stau cu fundul pe un petic de iarba, dar de data asta am luat frumusel patura, carti de joc, niste chipsuri rumenite in cuptor ;), o limonada facuta de mine cu miere si cativa samburi de lamaie :D, o carte de citit - el - si carte de colorat plus trei cutii de creioane - eu - . Am mers frumusel, era cald afara si acolo racoare si bine. Plin de liceeni dintr-aia faini, cu chitara sau cu mingea, unii care se sarutau de zor, altii care vorbeau chestii misto, serioase, filosofale. Am colorat - eu - , citit - el - , am jucat carti - noi - s-a minunat lumea de mine cred, dar in ideea ca or fi zis ca am 17 ani poate nu s-or fi minunat atat de tare. Dar, nah, exista vreo lege care iti interzice sa colorezi dupa varsta de 6 ani?! Plus ca aveam pantaloni scurti, doua codite si ochi mari si mirati. Anyhow. In Bucuresti, s...

   

  De asta mi-e dor uneori de animale. Vii, care se misca pe langa tine si nu stau in acvarii, custi sau colivii. Pentru ca sunt calde si haioase si depind de tine intr-un mod naucitor de inocent si simpatic. Probabil, ca un copil mic.

Mi-ar placea sa fiu un fir de iarba, verde, pe o pajiste imensa si sa ma pierd in multitudinea celorlalte fire. Sau un fir de nisip... sau sunetul dintr-o scoica, ascuns si auzit, rar, de trecatorii de pe plaja, care ar asculta cateva secunde si apoi ar arunca scoica pe nisipul ud, amestecat cu alge. Nestiut, neinteresant, necomentat, necriticat. Ar fi interesant daca oamenii ar avea puteri supraumane... si daca ar fi asa, cred ca as renunta la zbor pentru dematerializare. Sa dispari pur si simplu, sa te faramitezi in atomi si molecule si sa ajungi la un moment dat egal cu vidul. Sa fii atat de mic incat sa nu fii recunoscut, numit, studiat. Sa poti sa fugi, sa te ascunzi, sa dispari e un lux atat de mare incat cine si-l permite? Iar cei care si-l permit, rareori il vor.

Telescopul Hubble împlineşte mâine 20 de ani, which is great pentru că multe lucruri şi oameni care-mi plac au "zilele de naştere" în perioada asta :-) Cu ocazia aniversării celor două decenii, Hubble ne face şi un cadou: o imagine de-a dreptul spectaculoasă, cu nebuloasa Carina, care se află la 7500 de ani lumină distanţă de Soare. Dacă vreţi să citiţi mai multe despre Hubble, intraţi pe site-ul lui . Ca să nu mai vorbesc de imaginile astea care-ţi taie respiraţia :-) si pe care le puteti admira tot pe site-ul lui Hubble :-)