Oana Dixit

Nu e ceva creepy la mijloc, doar ca parul este format din celule moarte. Pe care le ingrijim, le spalam, le coafam, le tundem si le aranjam. Le dam cu balsam si cu parfum, le facem masti, speram sa traiasca mult si sa fie lucioase si sanatoase. Asta-i putin cam bizar... cum sa fie sanatoase niste celule moarte? Ok, ok, radacina parului se hraneste si ingrijeste si ea (cu toate ca majoritatea produselor folosite o distrug)... dar mai ales parul ne intereseaza, el, ala mort, pe care il purtam pe cap. Si ala de pe maini, picioare, yona inghinala, piept si pe unde o mai fi. Ala nu ne place. Pe ala il radem, il smulgem, il... Dar, pana la urma, ce ne mai place sa ne ingrijim mortii... Si sa ii parfumam...

O domnisoara, pe strada, vorbea cu alta. La semafor astfel incat am avut timp sa aud mica discutie. "Eu cand merg cu masina iau tot timpul pe cineva cu mine!" "De ce?" "Pentru ca altfel as face accident din 10 in 10 metri!" Come on! Stiu ca e exprimare si nu are sens sa spun what an idiot!, dar daca faci accident, pun pariu ca peste 1- metri nu mai ai cum sa faci. Eventual in alta zi, dar nu atunci, imediat. Sau, fie, incerci sa fugi, faci iar accident peste 10 metri, dar daca iti iese si a treia oara esti out of this world. Niste copii mici, gen clasele I-IV, vorbeau cand au iesit de la scoala. Asteptau, la fel, sa treaca strada si se vopsise din nou zebra. "Hai sa mergem pe langa!" "De ce sa mergem pe langa?" "Pai uite ce frumoase si albe sunt dungile de la trecerea de pietoni, sa nu le murdarim!" De-ar extrapola, later on, in viata, chestia asta, pentru lucruri importante si serioase, care chiar ar ramane... a