Posts

Showing posts from April 4, 2010

Message in a bottle

Nu stiu de unde sunt. Demuuuult, sa tot fie vreo 11 ani, intalnisem versurile astea undeva. Spre rusinea mea nu mai retin cine le-a scris. Ideea e ca azi, stand aiurea pe ganduri mi-au venit asa de vii in minte.De ce si cum? Habar n-am. Probabil, in creier, in sertarase, totul e viu si nu trebuie decat sa deschizi sertarasul cu pricina si brusc iti amintesti tot. Ca intr-o carte, dai o fila si acolo e ce-a fost tiparit acum 100 de ani. Nu a disparut. Fascinant creierul asta. Mereu a fost organul meu preferat. Sunt asa... fan creier. :))


Sa vreau, sa cred, sa pot atinge
Cu tine lumea intr-un vis,
Cand amintirea lui se stinge
Si alte praguri am atins.






Suna silly si moooale asa :)), dar uneori ne permitem sa fim silly si moi si whateveristi.
Si daca tot suntem la capitolul soft, o melodie senzationala.

Sa inviem

Poate uneori, fiecare dintre noi are nevoie de cate o inviere. Din pacate, insa, asta e cam greu. Poate pentru ca pentru a "reveni la viata" ai nevoie de multi oameni care sa creada in tine. Sau mai presus de atat, sa crezi tu.
Sa poti sa te lasi sa mori numai in speranta unei invieri.... asta n-ar mai fi corect. Ar fi asa de las, ca de fiecare data cand ti se uraste de viata sa apesi brusc pe frana si apoi, dupa un ragaz de 3 sau cate zile vrei, sa pornesti mai departe ca un om nou, uitand de cele ce au fost.
Sa fie ca un fel de inaltare intr-un alt plan. Sa poti sa scapi de tine si asta nu ai cum s-o faci pentru ca tu de tine nu ai cum sa te rupi. Poate doar atunci cand te afli in coma.
In rest, pentru invieri e nevoie de crucificari. Atunci cand iti dai singur cu crucea in cap si cazi ca prostul din cauza propriilor tale sireturi, cand te ridici nu-i nici o inviere, pentru ca ranile raman acolo. Pentru ca tu de fapt nu te lupti cu nimeni si cu nimic. Doar ascunzi, ca idio…