Vai ce leneeee mi-eeeee. Am fost harnicutza toata ziua (curatenie, cumparaturi, mancare, mutat, carat, aruncat) si acum stau asa bine in fata monitorului incat o sa ma doara cand ma dezlipesc de aici. Nu stiu de ce am impresia ca o sa ma port urat cu toata lumea, cum se mai intampla uneori, incat or sa regrete intr-un final ca m-au chemat in oras. Zgomot. Culori. Idei. Zambete. Fum. Si toamna se desfasoara undeva afara. Ma gandeam ceva mai devreme la un om mort. Care se plimba totusi printre noi, isi face cumparaturile la Carrefour, spala haine, isi verifica uneori emailul, bea cate o sticla de bere, se trezeste la ore fixe, merge la serviciu, isi hraneste sotul, are probleme si o groaza de nevoi. Dar care a renuntat la orice, s-a blazat, s-a resemnat. Si ma gandeam cum era acum multi ani... Era viu. Nu doar din carne si oase, o adunatura de organe si anatomii, deghizate cu haine si parfumuri. Si poate sunt rea si poate nu-i bine. Dar tocmai decaderea asta m-a indemnat de cateva ori, a...