Oana Dixit

Mi-ar placea sa locuiesc intr-un oras aflat la granita. Si atunci cand locurile mi se par obscure si oamenii reci si departe, atunci cand strazile sunt prea prafuite si cand usile sunt decorate cu lacate mari si ruginite, sa fac un pas si sa trec dincolo... Intr-o alta tara, intr-un alt oras, intr-o alta lume, care, chiar daca e la o departare de un pas, sa fie altfel. Pasul ala al meu sa fie ca un fel de wormhole care ma arunca intr-un alt colt al universului. Sa fie o tara exotica si, totusi, cu un climat temperat excesiv... dar cu iesire la ocean. Cu oameni care-si calca asfaltul cu grija, de parca atunci ar invata sa faca primii pasi. Si ca sa nu ma pierd in orasul de dincolo de granitza, al carui nume nu as reusi niciodata sa-l tin minte, cu toate ca as sti ca are o denumire oarecum norvegiana, un cuvant cu rezonanta, mi-as lua si un ghid. Un pitic de un metru si doua degete, care ar fi deranjat de reclama de la un fel de bere, pentru ca din cauza staturii lui si a reclamei ceila