Lumea Florilor
Imi aminteam o poveste cu Dora Minodora si Luna Betiluna, de cand eram mica. Era o carte intreaga cu ele. Se pierdusera in Lumea Florilor. Adica chestii colorate si fragile si unele cu tepi. Si cum se plimbau ele asa fericite si fara nici o grija au fost prinse de un trandafir, iar una dintre ele a fost transformata intr-un fel de pernita de ace in care trandafirul isi infigea tepii. Ieri m-am simtit si eu prinsa intr-un joc de genul asta, al acelor infipte in tine cu sau fara vreun motiv clar. Asta pentru ca unii oameni se enerveaza usor si isi arunca spre tine nervii ca niste cutite, pentru ca alti oameni traiesc intr-un joc continuu si ajung sa iti lase un gust amar cand ii vezi plutind in universul lor plin de rotite si jucarii de care sunt oricum plictisiti, iar altii se hranesc cu idei fara sa le digere si apoi le vomita pe tine in bucati diforme. In concluzie ajungi sa fii enervat, suparat, dezamagit si sa-ti dai seama ca n-ai oricum cum sa ii scoti din apele lor. Nu poti decat