Oana Dixit

Azi... o senzatie dintr-aia faina. Iesisem de la examen - bleah - si afara era asa de primavara. De fapt senzatia aia in care - uneori toamna si primavara - ti se pare ca aerul e asa usor sau ca are aceeasi greutate ca si tine si parca nu mai existi decat in gand. Nu-ti simti asa... corporalitatea. Si in momente de genul asta, daca te regasesti intr-un Bucuresti murdar, aglomerat si rece parca te apuca melancolia. Pe mine ma apuca mereu cand e vremea asa. Si in clipele alea ai vrea sa fii undeva unde-i mult verde si tacere. Sa stai frumos pe iarba si sa nu faci nimic. Doar sa te bucuri ca esti viu si sa te napadeasca amintiri si tot felul de sperante. Sa para totul posibil si universul o masinarie bizara pe care sa o poti controla cu un zambet. M-am plimbat putin pe strazi - de la scoala acasa - asa incet, agale cum merg doar cand e vremea asta perfecta. Sunt putini nori, dar nu ploua. Bate vantul asa, incet, parca cu lene, sunt in jur de 10 grade si te bucuri de fiecare moment. Par...

A mai ramas doar ideea comerciala. Consumerismul a invins orice emotie, orice idee. Brainstorming pentru a scoate bani, pentru a imita... Demult, tare demult cu vreo doua saptamani inainte de 1 martie faceam martisoare. Si cumparam, dar pe unele le faceam. Si cumparam felicitari... sau le desenam. Si era o chestie asa aproape sacrca. Ulterior, umpleam o sumedenie de plicuri pentru bunici, matusi, verisoare, profesoare si tot felul de doamne si domnisoare. Pe unele le duceam la posta din timp, ca sa ajunga pana pe 1. Pe altele, le dadeam personal. Si parca atunci toate chestiile astea insemnau ceva. Acum, in mare parte nu mai inseamna nimic - si nu ma refer la mine si ce inseamna pentru mine, ma refer in general. Oamenii cumpara flori si martisoare sau tot felul de cadouri gen - o bluza, un parfum, o bratara, o masina sau mai stiu eu ce. Nu mai exista o anumita identitate a unei sarbatori, nu mai primeaza traditia. E simplu - trebuie sa dam si sa primim cadouri. Cam asta e tot. Si e put...