E toamna, mai, e toamna! Nu simti? :)
Si uite ca toamna poate sa fie si amuzanta, cel putin pentru George Toparceanu. Toamna in parc Cad grăbite pe aleea Parcului cu flori albastre Frunze moarte, vorba ceea, Ca iluziile noastre. Prin lumina estompată De mătasa unui nor, Visătoare trece-o fată C-un plutonier-major. Rumen de timiditate El se uită-n jos posac. Ea striveşte foi uscate Sub pantofii mici de lac. Şi-ntr-o fină discordanţă Cu priveliştea sonoră, Merg aşa, cam la distanţă, El major şi ea minoră... Si toamna m-apuca si pe mine un dor de parcuri si frunze si plimbari cu-n "plutonier major". Asa imi vine, toamna, cand toate chestiile renasc si eu incep brusc sa zambesc aiurea si sa ma simt bine. Si asta seara in masina colegei mele, dupa ce a dat drumul la caldura, mirosea a amintiri... Adica imi aminteam eu drumuri lungi cu masina si chestii invechite de-acum un an si mai multi. Si-s fericita si melancolica si pierduta... Si mi s-a luat de oameni ciudati intr-un sens negativ. Mi-e pofta de oameni care