Posts

Furiously Happy. Or not.

"Hey Tzun. I have the perfect book for you. Cred că îți va plăcea. Furiously Happy. E scrisă de o Oana (dacă te iei după cum îți scriai numele în generală) Jenny Lawson.” - mi-a scris singura persoană care-mi mai spune Tzun. Ba nu, sunt două. Dar măcar cu ea vorbesc măcar o dată la 3 luni. Cu cealaltă persoană... o dată la 3 ani?
Anyhow, ce nu știa ea e că Jenny îmi spune cineva acum. Soțul meu care niciodată nu îmi spune Oana, ci doar Jenny și căruia nu ii spun niciodată ”soțul meu” pentru că suna pretențios și not like me. Deși uneori în conversații cu persoane străine, străine, trebuie să zic - soțul meu.
În fine, Cri - cea care mi-a recomandat Furiously Happy - mi-a mai scris și că crede că aș fi prietenă bună cu tipa care a scris cartea.
Și cum rămâne, totuși, printre foarte puținele persoane care o idee despre mine -eu-, nu doar despre -mine de ochii lumii - am zis să comand cartea.
Și după ce am citit primele 2 pagini am înțeles de ce mi-a recomandat-o. Pentru că femeia as…

(lat) Gravida ( plural - gravidas/gravidae) - boala care le transformă pe femei în graviduțe

Image
O femeie urâtă e o femeie urâtă și dacă e însărcinată. Iar una frumoasă poate să se transforme într-una urâtă cât e însărcinată. Sau gravidă, daca tot vorbim urât, pentru ca substantivul gravidă - care vine din latina si nu e vreun argou sau, Doamne ferește, vreo înjurătură - este privit drept ceva peiorativ.
Nu. Femeile însărcinate pot fi graviduțe, dar nu gravide. Pot fi graviduțe de ce? Pentru că ”graviduță” e un diminutiv și o femeie care are un copil în burtă se micșorează și devine o chestie mică și gingașă?! Sau o femeie însărcinată e de fapt ceva urât și de care ne e rușine, astfel încât să folosim la diminutiv cuvântul ca să mai amortizăm situația? Pentru că așa se folosesc cuvintele astea... diminutivele. Ori când e ceva gingaș și mic, ori când vrei să spui un lucru (care ți se pare ție) urât într-un mod mai... acceptabil, așa cu perdea. Cum unii spun căcuță, nu caca de parcă asta îi schimbă sensul, forma și mirosul.



In al doilea rând, cu toate slăvile și mulțumirile pe care…

Dezvăluiri incendiare... de februarie. Dacă-i luna iubirii, să vă spun cine m-a iubit cel mai tare

Serios, pe bune. Fără perdele, ghilimele sau vreun blur. Nu, nu, nu! Cele mai sincere, frumoase sau interesante iubiri pe care le-am ținut minte și le tot voi ține (sper) până când moatrea ne va despărți (pe mine și memoria mea).

Cum domnii care m-au iubit acum își iubesc (probabil) soțiile, iubitele și copiii, o să folosesc doar inițialele lor. Nu de alta, dar cu unii mai țin legătura și, nah, pentru ce să stric frumoase relații și căsnicii. Nu că aș strica ceva. Și asta nu pentru că nu or avea frumoase relații și căsnicii, doar că, dacă-s deștepte și cu simțul umorului, iubitele și soțiile lor i-ar putea îndrăgi și mai tare prin prisma cele ce voi povesti. Dar, până una-alta, folosesc tot inițiale. Și-o să spun tot, tot, tot asa cum s-a întâmplat. Cu cele mai intime amănunte pe care mi le amintesc.


Cinci. 5
Primul e C. Simpatic si cu părul ondulat ar fi făcut, probabil, mare vâlvă. Și ar fi vrut să facă. Țin minte că maică-sa îi povestea mamei mele că nu mai putea C. de dorul meu. Ba…

”Pe aia mică. Pe aia mare nu o mai folosesc”

"Nu s-a culcat inca. Daca o mai tine mult ajung acasa si ma culc eu inaintea ei!", vorbea taximetristul in casca din urechea stanga.

Probabil, ma gandeam eu, are vreun copil acasa si vorbea cu prietenul lui (care era la pescuit la ora asta) despre faptul ca nu-i doarme copilul si ajunge acasa si adoarme del inainte, obosit fiind.Dar discutia continua.

”Aseara am culcat-o eu ca ma bâzâia si a stat asa pana dimineata cand am bagat-o la priza.”

WTF?! Si-a batat copilul in priză????

”Dar de obicei  îi tine bateria toata ziua. Eu așa fac, noaptea cand se culcă, o bag la încărcat. Pe aia mică. Pe aia mare nu o mai folosesc”

Ei bine, dupa alte cateva indicii m-am prins. Era vorba despre tableta lui.


Alte experiente din taxi
"Dar ăştia care vând pâine, ei de ce sunt afectaţi de criză?"Taximetristii dau sfaturi amoroaseSalate asortate si curveSofer de taxi, bun la toate

Scufita Rosie - varianta pentru adulti, versiunea lui Rares

La culcare, Rares asculta o poveste. Si apoi cere "încă dată” și ”încă dată”. Și ca ”încă dată” să nu fie de prea multe ori, poveștile clasice au devenit adevarate romane cu tot felul de personaje noi. Și, pe langa asta, uneori sunt interactive. Cel mai des asculta Scufița Roșie. Ei bine, povestea incepe cam asa

A fost odată, ca niciodată, că dacă nu ar fi fost nu s-ar fi povestit. A fost o fetiță care avea...
R - O fiță
Așa.. o scufiță. Și ce culoare avea scufița?
R - Roșe
O scufiță roșie. Și din cauza asta o chema...
R - Fița Roșe

Bun. Și povestea continuă cu mama care-i dă coș cu merinde și medicamente pentru bunicuță, cu lupul care o convinge pe Scufiță să culeagă flori pentru bunică și ciuperci ca să facă o ciulama si multe altele despre care nu ați auzit, pentru că nu s-a povestit. In fine. Scufița Roșie de azi a decurs cam așa:

A fost odată, ca niciodată, că dacă nu ar fi fost nu s-ar fi povestit. A fost o fetiță care avea...
R - Ouă
Cum să aibă ouă? Avea fetița ouă?
R - Nu... Tata!

Sergiu Mânolescu, inspirat de 200 de lei, a devenit inventatorul superstițiilor de Crăciun și Revelion

Image
Stiti ca sunt tot felul de superstitii de... well, de orice, pentru orice ocazie. Cum e vreo sarbatoare, vreo curce in calendar, vreo sarbatoare crestina, pagana si de altfel, hop apar si superstiții si tradiții.

Ce să faci? Ce să nu faci?

Ei bine, eu tind să cred că sunt două superstiții, de Crăciun și Revelion gândite bine. Uite cum a decurs treaba.

Sergiu Mânolescu i-a împrumutat colegului și, credea el, prietenului Mihail Pleașcă, 200 de lei. Sumă mare, dar nah, împlinea omul doi ani de la nuntă și-l linșa nevastă-sa dacă nu-i dădea cadou un inel cu Swarovski (pe care ea să-l prezinte drept diamant veritabil) și un buchet cu flori. Preferabil trandafiri roșii, nu galbeni, că ăia înseamnă gelozie, nu albi, că ăia sunt prea banali. Asta e. I-a dat cu inima puțin îndoită cei 200 de lei pe care-i mai avea în portofel, în timp ce se gândea cu jind la cele 4 beri și la ceafa în sânge, cu cartofi prăjiți și cu mujdei pe care nu mai avea să pună botul seara, cu prietenii, în bodega din ca…

Pantofii lui Mos Craciun

Aveam trei ani si 8 luni. Era ultimul Craciun inainte sa ne mutam la bloc. Il asteptam langa brad sa ii spun poeziile si sa imi dea, desigur, cadourile.

La un moment dat intra pe usa. M-am rusinat toata (probabil imi frecam mainile de emotii). L-am privit din cap pana in picioare si... si... si...in picioare... ce sa vezi? Mos Craciun cu barba alba (din vata) purta pantofii lui tata.

I-am spus poeziile, am primit cadourile, Mosul a plecat (sa se schimbe si sa se intoarca sub forma de tata) si eu i-am zis mamei ca Mosul are "pantofii lui tati si ca eu cred ca e tati". S-a intors tata, m-am uitat iar la pantofii lui si da, aia erau.

Putin cam panicati si prinsi pe nepregatite, nu stiu daca au zis ceva sau ce au facut. Nu retin nici un detaliu semnificativ. Doar ca au povestit apoi, din cand in cand, ani la rand, cum am descoperit eu cine era Mos Craciun.

Si anul urmator, Mosul a venit iar. Si i-am spus poezii si mi-a dat cadouri. Si an la rand la fel. Ba mai mult, aparuse si B…