Cubul cu pisici
Acum câţiva ani aveam o tanti care ţinea contabilitatea la firma la care eram (sunt încă, măcar cu numele) asociat. Ei, tanti asta părea absolut normală. Era contabilă, preda ceva cursuri (economie probabil) şi la un liceu de prin capitală. Am avut şansa/uimirea/stupoarea (toate astea au venit pe rând) să merg la ea acasă într-o seară, cu nişte acte. Tanti contabila stă (stătea?) într-o garsonieră confort trei... genul acela de 4 metri/4metri cu o baie cu duş incorporat chiuvetei (ca într-unele cămine studenţeşti) şi cu un fel de metru/metru cu numele de bucătărie unde nici aragazul nu prea avea loc. Dar nu stătea singură. Stătea cu soţul ei şi cu sora ei bolnavă la pat. Şi nu doar cu ei. Ci şi cu vreo... cinci (să fi fost mai multe) pisici. Gândiţi-vă la îngrămădeală, mizerie, miros... Ştiţi probabil că se spune că pisicile absorb energia negativă. Nu ştiu de ce am impresia că, în cele 30 de minute cât am stat acolo eu am absorbit-o pe toată, şi pe a lor şi pe a vecinilor. De ce mi-a