Oana Dixit

- E indeajuns sa tragi o linie intr-o viata alba, ca o coala de hartie si-apoi sa continui, in orice directie. Intotdeauna se formeaza ceva. Si chiar daca tragi o linie si apoi te opresti or sa fie altii care or sa continue sau, pur si simplu, din cauza timpului sau a ploii sau a multor alte motive linia sa se intineze... sa inceapa "sa curga". Inertia e o chestie pur teoretica in acest sens, nu crezi? - Da. O linie. Depinde insa unde pui primul punct. Nimic nu poate fi rectificat. De acolo incepe tot. Trecutul nu e doar ieri sau acum un an. Trecutul incepe cu primul punct. - Da, asa e, insa tu te legi prea mult de trecut. Si poate-i vina mea pentru ca am zis de linie. Poate nu ar mai trebui sa zic nimic. Sunt oricum idei fara... fond. Prea multa filosofie. - Discutiile despre timp nu pot sa fie altfel, oricum. - Poate nu ar trebui sa fie deloc. Uite, azi ma uitam la diversi oameni si ma gandeam la timp si cum a trecut peste fiecare sau cum, unii imi inspira mila pentru ca pa

Nu-mi place pentru ca se vad atat de putine stele pe cer... Imi place pt ca poti sa te pierzi. Sa fii tu si atat, un om din multime. Nu te cunoaste si recunoaste nimeni. Imi place pentru Cismigiu. Imi place pentru distantele imense pe care le poti parcurge pe jos. Imi place pentru ca-i departe de casa si nu-mi place, tot pt ca-i departe de casa. Nu-mi place pentru ca e plin de praf si cersetori. Imi place pentru ca iti poate demonstra teroia lui Pascal conform caruia omul e o trestie ganditoare. Si Bucurestiul te poate indoi si iti poti demonstra ca te ridici iar. Nu-mi place pentru ca imi aminteste de prea multe lucruri si in acelasi timp de prea putine. Imi place pentru ca iti da aripi si nu-mi place pentru ca te sufoca. Nu-mi place pentru ca nu o sa il pot numi vreodata "acasa". Imi place pentru cativa oameni pe care i-am cunoscut si nu-mi place pentru ca mi-a luat atatia oameni. Nu-mi place pentru autobuzele aglomerate si-mi place pentru multele magazinase de cartier, de