Oana Dixit

Clasor cu idei, cu amintiri, cu franturi de zambete si picaturi sarate de lacrimi. Cu fraze stranse ghem, cu sperante aruncate si batute de vant. Batute in cuie, lipite cu scoci, lasate libere, prinse in ace.. Poate daca ar exista drumuri drepte, infinituri line si lucruri duse la final am fi mai saraci in amintiri, in idei, in zambete, in regrete. Poate din cauza asta se termina... relatiile, scolile, joburile, oamenii... Ca sa inceapa altele, ca sa-ti formezi noi idei, orizonturi, zambete, amintiri. Pana la urma, pe asta se bazeaza tot. O punga mare (si reciclabila) cu amintiri. Cu mintiri rupte, smulse, taiate drept, franjurate, patate, gaurite, multe prea albe si incomplete sau pline de culori, cuvinte, ganduri... Poate, invers bagajului fizic, amintirile ne fac mai usori, mai lini, ne fac sa zburam mai sus. Cu cat sunt mai multe, cu atat esti mai intreg, mai bine, mai aproape. Da, poate din cauza asta punem punct. Ca sa o luam de la capat. Ca sa dam pagini, ca sa ne exersam &q

via Razvan - care nu are blog - :P si ar trebui sa ia exemplu de la Dragos