Oana Dixit

Gălăgie. Praf. Liste. Rulete. Un depozit de mobilă, undeva pe o stradă aglomerată mereu. Camioane, maşini, taxiuri, un autobuz vechi. Oamenii caută lucruri noi. Se uită, ating, stau câteva momente pe gânduri, încercând să-şi facă un fel de inventar: 32 milioane cash, încă vreo 15 pe card. „ O bucătărie modestă şi un dormitor la fel. Poate o saltea. Da, îmi trebuie şi saltea” , se gândea (probabil) un tip pe la vreo 30 de ani zâmbind cu gândul la garsoniera pe care o cumpărase după ce a strans, săracul, bani în cei aproximativ 11 ani de când a început să lucreze. La un moment dat, decorul se schimbă puţin. O doamnă îmbrăcată elegant, deşi în culori cam tari, cu o sacoşă imensă, respiră de parcă-şi dă sufletul. Are la gât vreo patru (să fie cinci?!) fulare. Diverse culori, mărimi, grosimi. Aaa… uite şi un şal. Agitată în continuare, doamna colorată merge la o femeie tinerică şi plictisită, care rezolvă un puzzle aşteptând, probabil, un client. „Dulap… dulăpior… două dulăpioare. Masă… p...

Mersesem la plafar să-mi iau niste argilă. O tanti pe la 70 de ani îşi cumpăra ceva pentru colesterol. O alta băbuţă, lângă ea, o întreabă: "Pentru ce sunt pastilele alea?" "Pentru colesterlol", răspunde prima. "A... eu nu am probleme cu colesterolul", spune mândră cea de-a doua băbuţă. Un nene se băga şi el în seamă pe acolo şi-l întreabă pe vânzător dacă are un ceai pentru tensiune. Vânzătorul merge să caute şi cea de-a doua băbuţă merge la moşuleţ şi îi zice: "A... eu nu am probleme cu inima." Mă aşteptam să vină la mine şi să mă întrebe ce îmi iau, să-i spun că-mi iau argilă să-mi fac mască pentru faţă şi să-mi spună "Eu nu am probleme cu faţa" sau ceva asemănător :))