Oana Dixit

Pentru cei care nu l-au vazut inca, un filmulet dragutz... putin cam sadic dar foarte fain realizat. Cel putin personajele sunt extraordinare! Mai ales fotograful ala cu ochelari... Ma duce cu gandul la Gollum din "Stapanul Inelelor" :) Enjoy!

(vezi postul anterior) Spunea un poet că “veşnicia s-a născut la sat” Şi l-am crezut, sau poate doar am vrut să-l cred Până mai ieri când umbrită de vreme, Veşnicia s-a terminat plastic În faţa uşii de la intrare Şi-am rămas cu mâinile făcute căuş Cerând de pomană o ţâră de timp Cât să mai am nişte răgaz Să plantez un suflet. Urăsc poeţii mari. De ce nu ai pus punct poeziei? Poate, ai rămas fără hârtie Sau, poate, ai fost şi tu minţit, Sau, poate, cei de la tipografie Nu au vrut să mai scrie ultimul vers “La sat a murit veşnicia.”

Ma urmarea un sentiment... candva, in vara. Si ma urmareste iar... acum. Scriam pe yahoo360 mai demult lucrurile de care mi se face dor pentru ca le pot asocia cuvantul "niciodata"... - mi-e dor de mirosul de zarzavat proaspat si de ciorba pe care-l simteam in fiecare vara cand eram in vacanta. Intotdeauna acest miros ma duce cu gandul la vara si la vacanta. Si da, nu o sa il mai simt niciodata. - mi-e dor de drumul de la biblioteca spre casa cu 3-4 carti in brate, mai mari decat mine...Si, da, nu o sa mai merg niciodata de la biblioteca spre casa cu niste carti mai mari decat mine... si nici cu aceeasi dorinta de a le citi. - mi-e dor de daca tot a venit vorba... cuvantul "acasa"...Pentru ca nu o sa mai fiu niciodata "acasa"..o sa merg, doar, acasa o data la cateva saptamani... in cel mai bun caz. - mi-e dor de paine cu magiun pe care de abia o mestecam dimineata, cu ochii inchisi de somn inainte sa merg la gradinita..sau la scoala. Si, da, niciodata nu o