Oana Dixit

E ca si atunci cand simti ca te ia o raceala. Stii ca urmeaza sa stranuti, sa iti curga nasul, sa ai febra si eventual sa tusesti. La fel si baiatul cu ochi si par de un brun sever de cer simtea ca de atunci avea sa inceteze sa mai zambeasca. Asa... pur si simplu, ca si cum buzele lui, sau gura, nu se mai puteau misca. Ca si cum ideile de zambet sau de ras ramasesera pierdute... agatate undeva in timp. Avea sa fie liniste. Liniste si bine sau liniste si atat. Cuvintele incepeau sa aiba alte sensuri sau sa nu il mai intereseze deloc. Uneori, din politete, ca si cum ar fi fost miscate de o forta magica, buzele baiatului cu ochi de cer si par de un brun sever se modelau in rictusuri ciudate. Poate spusese cineva o glume si din politete trebuia sa zambeasca. Uneori chiar sa rada in hohote ciudate, care i se pareau atat de straine si atat de departe de el. Erau doar forme, pentru ca in interior, zambetul nu isi facea prezenta. Undeva in sinea lui, baiatul cu ochi de cer si par de un brun ...

Fetiţa cu părul portocaliu şi trei pistrui în vârful nasului aşteptase în ultimii patru ani să vină Moş Crăciun. Agăţase şosete de marginea pervazului, îşi pusese cizmuliţele lustruite bine cu grăsime de gâscă pe hol, chiar lângă uşă, aşezase pe o farfurioară nişte resturi de pâine prăjită pe sobă şi le lăsase la vedere. Cu toate astea, Moşul, acel om ciudat, cu mantie albă şi părul negru ca pana corbului nu îi lăsase niciodată cadouri. Fetiţa cu părul portocaliu şi trei pistrui în vârful nasului îşi petrecuse vacanţa de vară dintre grădiniţă şi clasa întâi adunând informaţii. Învăţase câteva litere şi, cu un carneţel în mână şi un creion ascuţit, ascuţit, ascuţit, îi întrebase pe toţi copiii ce-i cu Moşul, cum şi unde pune cadourile, pe la ce oră vine, dacă-i ştiu adresa şi la ce apeltaiv răspunde. După vreo 5 căptămâni de căutări şi investigaţii, fetiţa cu părul portocaliu şi trei pistrui în vârful nasului a vorbit cu o babă bătrână, cu dinţii ca nişte aşchii şi mâinile lungi şi c...