Cand cuvintele sunt goale...
Indiferent unde sunt, cum sunt, cine sunt, cine si ce se intampla in jurul lor, oamenii au momente in care, daca stau sa analizeze una-alta isi dau seama ca nu exista echilibru perfect. Ca vaporul existentei lor se clatina sau ca merge permanent inclinat. Uneori, insa, se inclina asa de mult incar parca ai prefera ca mai bine sa se darame odata decat sa mearga asa. Imi spunea un amic zilele trecute despre faptul ca viata noastra, pentru a fi sa zicem, echilibrata, ar trebui sa avem mai multi stalpi de sustinere, pentru ca atunci cand un stalp se darama sa ramana ceilalti si sa nu te prabusesti. Si cum fiecare stalp trebuie sa aiba timpul lui si ordinea lui astfel incat intr-o zi, sau sa spunem perioada definita de timp, sa existe loc pentru fiecare stalp. Sa zicem ca unul dintre ei e familia, celalat serviciul, celalalt prietenii, celelalt hobby-urile, celalalt emisiunea preferata samd. Cand il pierzi pe unul raman ceilalti in picioare. Si totusi, nimic nu e risk free si e posibil ca i