Oana Dixit

Poate pentru ca e asa de gri afara... Si griul mereu pare de undeva de demult, de undeva de departe, mereu asa... vesnic oarecum... Poate pentru ca am jaluzelele trase si doar o veioza aprinsa... Poate pentru ca e cald si bine... Poate pentru ca e asa de liniste si pe fundal se-aud doar "sounds of nature" incat daca inchizi ochii ai impresia ca esti altundeva.... departe. Poate pentru ca a trecut ceva timp de cand le-am luat pe toate - cate au mai ramas pentru ca erau zeci si acum de abia daca fac o duzina... - le-am insirat pe parchet, m-am pus langa ele si am inceput sa-mi rasfoiesc foile, una cate una... sa ma uit adanc, in ochii mei pana cand am vazut dincolo, acolo de unde apare viata Incet, rar... Le atingi incet cu mainile, usor ca si cum ai face un sacrilegiu, ca si cum literele insirate pe ele ar fi mai pure decat o foaie alba. Le privesti aproape uimit si filele, cuvintele ti se lipesc de retina, iti ajung apoi in suflet, in creier, in inima si-n vene si sangele le ...

La paine. Brutarie si magazin 2 in 1. Un nene pe la 60+ ani intreaba - Paine aveti? Raspunsul - Nu. Adica paine dintr-aia normala, clasica. In rest aveau multe alte sortimente. Discutia continua: Si cand o sa aveti? Peste vreo 15 minute. Proaspata? Da, calda. Da... deci nu o sa fie proaspata. WTF?!  Calda adica nu-i proaspata sau proaspata adica nu-i calda? Exact. Aia calda e "aburinda si nu o pot pune in punga pana acasa" - continua nenea pe la 60+ si acum lucrurile au logica. Paine proaspata nu e fierbinte, poate nici macar calda. E doar... proaspata. :)

Candva, sambata era ziua mea preferata din saptamana... de parca exista lucruri perfecte. Absurd... Si sambata de... deja ieri a fost plina de o groaza de chestii aiurea si fara sens si stupide. Si am stat si am simtit cum ma scurg, aiurea, incercand sa ma port normal si frumos si sa zambesc dragut crezand ca daca mimezi normalul poti sa-l ai sau poti sa-l simti sau exista... Tarziu, sau devreme... acum, in timp ca mananc o shaorma extraordinara si beau ceai zambesc amar, ce-i drept, si ma gandesc ca-i absurd sa crezi, sa te astepti la lucruri altfel sau nu stiu cum. Ce sa astepti de la universul asta cand tu, ca om, esti asa insignifiant si timpul tau e asa de dus deja incat omenirea nu apuca sa clipeasca pana tu deja te duci?! Esti un mare nimeni intr-o masa de nimeni. Si stai si te gandesti ca trebuie sa se intample ceva, orice... sa se schimbe ceva, sa apara acolo, in drumul tau ridicol de drept si plastic o ceva. Nici tu nu stii ce, dar stai aiurea, privind cum trece fasaind timpu...