Cand timpul iti joaca feste
Acum doua seri. Ieseam de la supermarket. In fata mea, ea si el. Doi hipioti. Au iesit din magazin, si-au aprins cate o tigara si au plecat incet spre casa. El, Dragos, 23 de ani, proaspat absolvent de sociologie. A ramas asistent la facultate. Ea, Lavinia, 22 de ani, in ultimul an la litere. In timpul liber face meditatii la franceza si portugheza. Castiga din 10 ore pe saptamana, mai bine decat el. Reusesc sa-si plateasca chiria. Stau undeva langa Cismigiu, intr-o mansarda de 2m pe 3m, cu baia si bucataria la comun. Oricum au o priveliste impresionanta, un PC cu internet tras pe shusta de la vecini, o canapea semi-oloaga, un birou scrijelit, doua scaune, un sac de dormit si niste rafturi improvizate. Carti peste tot, un casetofon vechi, sute de casete, draperii colorate indraznet. Si-ar fi luat vreo cateva pisici. Negre cu ochii verzi. Dar acolo in mansarda nu ar fi avut loc si sens. Sunt impreuna de vreo 7 ani. Au terminat liceul Octavian Goga din Sibiu. El filologie-istorie, ea fil