Oana Dixit

Poate pentru că am văzut Cairo Time aseara şi mi-a placut sau nu ştiu pentru ce, dar am chef de concedii. Mai multe, evident, nu în acelaşi timp. Concedii de-a lungul anului. Cate 2-3 zile si unul mai lungut, de vreo 7-8. Si as cauta - mama ce oferte bune sunt - şi le-as planifica... dar e cineva interesat? Nope. Oamenii nu au timp, chef, au mai fost deja, de cele mai multe ori n-au bani - pentru ca i idau pe tot felul de inutilitati - si, uneori, au deja planurile lor cu ai lor. Multi preferă două saptămani in Vama . Come on, gata cu nostalgia şi razvratirile astea adolescentine, cand în lume sutn atatea lucruri şi locuri si oameni de vazut. Unii merg la Predeal sau în Maramures. Ok, aşa-i, vezi-ţi ţara inainte, dar nu numai tara. As merge in Peru, in China - sunt oferte dragute pentru China - sau chiar in Egipt. As merge intr-o mie de locuri... as vizita vreo doua zile Parisul, alte doua Helskini, as trece prin Copenhaga vreo alte doua si de ce nu, si prin Amsterdam. Sa nu uitam Ber...

Sunt dependentă de oameni. De oamenii din cărţi, din diverse filme şi uneori de cei din muzică. Sunt aşa de apropiată de unii şi-aşa le duc dorul încât atunci când se termină o carte sau un film am impresia că a plecat foarte departe cineva drag, de care nu o să mă mai lege de acum înainte decât amintirile. Vechi, prăfuite. Recitesc, revăd, reascult... dar nu-i acelaşi lucru, pentru că viaţa s-a oprit brusc, timpul a făcut un nod pe care mă pot roti de-o mie de ori, fără însă a descoperi ceva nou. Poate doar rareori, dar asta ţine poate de interpretarea de moment, de stare de spirit de atunci. Nimic nou ca desfăşurare, ca existenţă, ca întâmplare. N-am avut niciodata mulţi prieteni. Doar multe cunoştinţe. Rareori mă atrag oamenii în carne şi oase. În schimb, cei fictivi, cei transformaţi în personaje, sunt de-a dreptul fascinanţi. Unii, evident, pentru că există şi acolo excepţii. Acum mulţi, mulţi ani aveam şi mai mulţi prieteni dintr-ăştia. Acum mulţi, mulţi ani când în afara de cele...