Oana Dixit

Mi-am pus PS-ul de luni noaptea, dar de abia azi mi-am facut header nou. Dupa mai multe variante, asta mi-a placut cel mai mult. Si am invatat sa fac si caramizi :D, ca nu stiam. Am zis sa nu fur o poza cu caramizi de pe google :)) Acum sunt buna de... nu stiu cum se numesc oamenii care fac caramizi, asa ca o sa zic constructor. Astept pareri. Va place sau nu?

Acum sapte ani, cam pe vremea asta, primeam primul cd cu Blackmore's Night :)

Funny how the world goes, meeting people, letting them in, wanting them out. Rushing out of need or God knows what. And then, they let you down. Wrong. You let yourself down when you admit that it's you who was wrong, who put a shadow over them and confused them for someone else. Funny or not, confusing or not, it's moments we feed on. But actually, we don't feel pleased until we find more time made out of these silly moments. Am o poveste veche. Asa de veche incat uneori mi se pare ireal de perfecta, si atat de personala, incat uneori mi se pare mai personala decat mine, pana in momentul in care personajul principal a devenit un fel de erou, martir care a inceput sa-si care voit sau nu propriile lanturi si atunci in ochii mei a decazut. Long, long time ago... Si mi-e dor uneori. Si-mi caut alti eroi pentru povestea mea, dar poate unii eroi sunt de neinlocuit sau poate nici nu mai exista eroi, cel putin nu cei pe care-i vad eu. Nu-i nici timpul, nici locul si ini nici u