Martisoare
A mai ramas doar ideea comerciala. Consumerismul a invins orice emotie, orice idee. Brainstorming pentru a scoate bani, pentru a imita...
Demult, tare demult cu vreo doua saptamani inainte de 1 martie faceam martisoare. Si cumparam, dar pe unele le faceam. Si cumparam felicitari... sau le desenam. Si era o chestie asa aproape sacrca. Ulterior, umpleam o sumedenie de plicuri pentru bunici, matusi, verisoare, profesoare si tot felul de doamne si domnisoare. Pe unele le duceam la posta din timp, ca sa ajunga pana pe 1. Pe altele, le dadeam personal. Si parca atunci toate chestiile astea insemnau ceva. Acum, in mare parte nu mai inseamna nimic - si nu ma refer la mine si ce inseamna pentru mine, ma refer in general. Oamenii cumpara flori si martisoare sau tot felul de cadouri gen - o bluza, un parfum, o bratara, o masina sau mai stiu eu ce. Nu mai exista o anumita identitate a unei sarbatori, nu mai primeaza traditia. E simplu - trebuie sa dam si sa primim cadouri. Cam asta e tot. Si e putin trist si aiurea. Dar nu mai avem ochi sa observam asta, nici timp, nici... nimic. Pentru ca multi dintre noi - mai tineri, nascuti dupa 90 eventual, nici nu mai inteleg care e treaba pentru ca nu au un precedent, nu au trait niste lucruri, nu au simtit simbolic si traditional.
Mi-ar placea uneori, cand sunt anumite sarbatori si zile dintr-astea sa ma teleportez in timp... sa fiu acum 15-20 de ani, sau poate acum mult mai multi pentru ca si eu am pierdut, probabil, mici bucati, care pentru altii sunt asa... importante. Cine sa mai stie?!
Demult, tare demult cu vreo doua saptamani inainte de 1 martie faceam martisoare. Si cumparam, dar pe unele le faceam. Si cumparam felicitari... sau le desenam. Si era o chestie asa aproape sacrca. Ulterior, umpleam o sumedenie de plicuri pentru bunici, matusi, verisoare, profesoare si tot felul de doamne si domnisoare. Pe unele le duceam la posta din timp, ca sa ajunga pana pe 1. Pe altele, le dadeam personal. Si parca atunci toate chestiile astea insemnau ceva. Acum, in mare parte nu mai inseamna nimic - si nu ma refer la mine si ce inseamna pentru mine, ma refer in general. Oamenii cumpara flori si martisoare sau tot felul de cadouri gen - o bluza, un parfum, o bratara, o masina sau mai stiu eu ce. Nu mai exista o anumita identitate a unei sarbatori, nu mai primeaza traditia. E simplu - trebuie sa dam si sa primim cadouri. Cam asta e tot. Si e putin trist si aiurea. Dar nu mai avem ochi sa observam asta, nici timp, nici... nimic. Pentru ca multi dintre noi - mai tineri, nascuti dupa 90 eventual, nici nu mai inteleg care e treaba pentru ca nu au un precedent, nu au trait niste lucruri, nu au simtit simbolic si traditional.
Mi-ar placea uneori, cand sunt anumite sarbatori si zile dintr-astea sa ma teleportez in timp... sa fiu acum 15-20 de ani, sau poate acum mult mai multi pentru ca si eu am pierdut, probabil, mici bucati, care pentru altii sunt asa... importante. Cine sa mai stie?!
Comments