Deliruri

In zilele prin care cu vitejie trecem nu mai exista zei, semi-zei si dumne-zei. Intr-un sens mitologic, religios. Pentru ca, altfel, avem tot felul de zeitati la care ne inchinam. Probabil e mai convenabil asa. Sunt efemere ca si noi si, avem impresia, ca ne sunt subordonate. Dar nu poti sa spui ca "te inchini" cuiva dar in acelasi timp il si conduci. Dar, pana la urma, dupa cum Nietzsche, parca, spunea stapanul e dependent de sclav la fel cum si sclavul e dependent de stapan. O chestie logica si lina ca un rau care curge mereu la vale si nu la deal. Anyway. De ce-am scris chestia asta? Nu stiu. Ma gandeam la caldura. Caldura care-i pretutindeni, care ne-a supus si ne-a ingenuncheat. Mi se pare interesant fenomenul cum oamenii critica si adora in acelasi timp acelasi fenomen. Caldura insuportabila (dpdv moral/fizic/s.a.). Se plang, se simt rau, cad pe strada si, totusi, o cauta, o cheama, o gasesc. NU. Aici apare mica problema. De ce astern bla-bla-urile astea fara sens? Pentru ca mie nu mi-a placut niciodata vara. Nu vara pe asfalt. Vara la 1800m+ o accept, pentru ca-i altfel. Pentru ca te poti juca cu ea v-ati ascunselea printre copaci, pe sub pietrele de pe rau, in spatele tufelor de zmeura sau sub tufele scunde de afine (mai spre toamna...).
Anyway, e clar ca am luat-o razna. Si astept cu rucsacul langa birou sa se faca 20:00 si sa imi iau zborul.