Pentru ca aici mai apucam sa vorbim si asa ma asculti

Stiu ca atunci cand eu ajung acasa tu dormi sau uneori deja te trezesti. Stiu ca nu stiu cum si de ce, promisiunile pe care ti le fac tie nu mi le tin niciodata. Si-am vrut si-am tot zis... si-s luni intregi trecute toate de cand ma rogi si mi-e dor sa ma tii in brate toata noaptea si dimineata sa ma mir cum de nu mi-ai dat drumul ca si cum in timpul noptii ne-am fi convertit la nemiscare si dimineata ne-am fi trezit iarasi la viata. Si pasii mi-s grei uneori pentru ca, din nou, stiu ca ti-ar face rau toate astea. Si pasii, uneori, din cauza asta iau alta directie, fara busola, harta sau vreun scop anume. Si mai stiu ca atunci cand o sa citesti ce-am scris o sa zambesti si o sa te intristezi in acelasi timp. Si uneori n-as vrea sa stiu. Dar, vezi tu, mai stiu si ca ma pierd, ca un copac ce se desira de frunze toamna. Si-mi construiesc universul din bucati imperfecte de perfectiune si ma uit momente, minute sau ore in sir. Alerg in bataia vantului, probabil spre niciunde. Si nu-mi gasesc locul sau poate nici nu-l caut. Sau poate nici nu vine pentru ca mi-e de-ajuns sa caut uneori si poate ca as vrea sa ma caute pe mine cineva. Si-aici te cert, pentru ca te-ai impotmolit intr-un ungher si nu mai vrei sa iesi de-acolo si ti-am zis... si-ti zic... si tin la tine indeajuns de mult incat sa ma doara uneori si sa-mi vina sa te urc pe marginea unei prapastii si sa-ti dau drumul, sa cazi, sa scapi de tine...
Si promit ca intr-o zi o sa apar, si-o sa stau, si-o sa te cert, si-o sa tot sper ca o sa-ti revii, si-o sa ma privesti bland, si-o sa-ti spun ca esti las... Si chiar daca universul ala o sa se intoarca impotriva promisiunii mele, tot universul o sa ma oblige sa vin la tine... pentru o pereche de bocanci. Si asta suna plastic si trist pentru ca pare artificial si fortat si nu e... Poate, insa, uneori e nevoie de pretexte stupide pentru lucruri importante, pentru o clipa de caldura, pentru noi intr-un cuvant. Doar cuvant... Realitati reci. Si mi-e teama sa nu ingheti si sa te spargi in mii de bucati iar unul dintre motivele destramarii tale sa fiu eu.

Comments

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

Sandy Belle :)

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii