Arheologie
Era toamnă printre noi cu Nietzsche și Led Zeppelin 2, când ignoram timpul pe zidurile din spatele școlii. Croșetam nepăsători infinit într-o cadență de vers alb și aruncam la întâmplare cu bucăți de piatră filosofală în bălțile de idei de-ale căror unde ne mai împiedicam uneori buimăciți puțin de iubire, puțin de abis, fără să ne dăm seama că începuserăm deja să ne scuturăm de existența dionisiacă, urmând să descoperim că nu suntem decât tipare de oameni. Și-atunci, am început să sculptăm în fața privirilor noastre uitare.