Oana Dixit

- Oare cimitirele au... paznici? - De ce n-ar avea? Tu ai vrea sa aiba? - Da, hai sa ne inchipuim ca au si ca intr-o dupa-amiaza cu cerul de un albastru naucitor as bate cu sfiala la poarta unui cimitir. Pe alee s-ar auzi niste pasi, ca sunetul cadentat facut undeva departe, la o manastire, de un preot ce bate toaca. Si apoi, poarta s-ar deschide cu un usor scartait si in fata mea ar aparea paznicul cimitirului ... - Si ar avea un ecuson pe care-ar scrie "Paznicul Cimitirului"? - Da, exact. Ar avea un ecuson prins de buzunarul camasii vernil pe care ar scrie asa "Paznicul Cimitirului Treimea". Si dupa ce m-ar cerceta intrebator din cap pana in picioare (de doua ori) ar spune pe un ton calm: "Cautati pe cineva?" Si eu i-as raspunde sec: "Da." Hai nu rade, ca nu e nimic macabru. Deci... i-as spune ca da, caut pe cineva. Si m-ar intreba pe cine. Si-as raspunde la fel de sec: "O idee. Caut o idee care-a murit inainte sa invat sa-i rostesc numel...

- Oare cimitirele au... paznici? - De ce n-ar avea? Tu ai vrea sa aiba? - Da, hai sa ne inchipuim ca au si ca intr-o dupa-amiaza cu cerul de un albastru naucitor as bate cu sfiala la poarta unui cimitir. Pe alee s-ar auzi niste pasi, ca sunetul cadentat facut undeva departe, la o manastire, de un preot ce bate toaca. Si apoi, poarta s-ar deschide cu un usor scartait si in fata mea ar aparea paznicul cimitirului ... - Si ar avea un ecuson pe care-ar scrie "Paznicul Cimitirului"? - Da, exact. Ar avea un ecuson prins de buzunarul camasii vernil pe care ar scrie asa "Paznicul Cimitirului Treimea". Si dupa ce m-ar cerceta intrebator din cap pana in picioare (de doua ori) ar spune pe un ton calm: "Cautati pe cineva?" Si eu i-as raspunde sec: "Da." Hai nu rade, ca nu e nimic macabru. Deci... i-as spune ca da, caut pe cineva. Si m-ar intreba pe cine. Si-as raspunde la fel de sec: "O idee. Caut o idee care-a murit inainte sa invat sa-i rostesc numel...

I-asa de duminica azi. Yuck! I-asa de rosie ziua de azi. Yuck! Si ma mai doare si in cot (de-a dreptul, pe bune, in mod fizic, ad literam). Yuck! Ma rog, lucrurile nu sunt asa de negre, doar oarecum gri, numai ca am o stare dintr-aia in care ma simt ca o molusca si-mi vine sa ma plang din toate tampeniile. Ce nu inteleg eu. De ce, in mod oarecum inconstient, izvorat asa... din subconstient, majoritatea femeilor care au prieteni putin mai dotati... deasupra de curea, adik au burta, au tendinta sa ii mangaie pe burta. Si mi se pare o chestie asa... lame. Asa lame pt ei adik, e ca un fel de compatimire... nu stiu. Sau poate au vreun instinct dintr-ala matern (ca atunci cand (ele) vad un copil grasutz si-l prind de obraji)... Mie mi se pare ca burta, are uneori, un scop pozitiv. E buna pe post de perna, mai ales cand e indejuns de mare. Si asta nu-i o rautate. Cred ca-i una dintre cele mai confortabile pozitii in care poti sa stai.

I-asa de duminica azi. Yuck! I-asa de rosie ziua de azi. Yuck! Si ma mai doare si in cot (de-a dreptul, pe bune, in mod fizic, ad literam). Yuck! Ma rog, lucrurile nu sunt asa de negre, doar oarecum gri, numai ca am o stare dintr-aia in care ma simt ca o molusca si-mi vine sa ma plang din toate tampeniile. Ce nu inteleg eu. De ce, in mod oarecum inconstient, izvorat asa... din subconstient, majoritatea femeilor care au prieteni putin mai dotati... deasupra de curea, adik au burta, au tendinta sa ii mangaie pe burta. Si mi se pare o chestie asa... lame. Asa lame pt ei adik, e ca un fel de compatimire... nu stiu. Sau poate au vreun instinct dintr-ala matern (ca atunci cand (ele) vad un copil grasutz si-l prind de obraji)... Mie mi se pare ca burta, are uneori, un scop pozitiv. E buna pe post de perna, mai ales cand e indejuns de mare. Si asta nu-i o rautate. Cred ca-i una dintre cele mai confortabile pozitii in care poti sa stai.

Indiferent unde sunt, cum sunt, cine sunt, cine si ce se intampla in jurul lor, oamenii au momente in care, daca stau sa analizeze una-alta isi dau seama ca nu exista echilibru perfect. Ca vaporul existentei lor se clatina sau ca merge permanent inclinat. Uneori, insa, se inclina asa de mult incar parca ai prefera ca mai bine sa se darame odata decat sa mearga asa. Imi spunea un amic zilele trecute despre faptul ca viata noastra, pentru a fi sa zicem, echilibrata, ar trebui sa avem mai multi stalpi de sustinere, pentru ca atunci cand un stalp se darama sa ramana ceilalti si sa nu te prabusesti. Si cum fiecare stalp trebuie sa aiba timpul lui si ordinea lui astfel incat intr-o zi, sau sa spunem perioada definita de timp, sa existe loc pentru fiecare stalp. Sa zicem ca unul dintre ei e familia, celalat serviciul, celalalt prietenii, celelalt hobby-urile, celalalt emisiunea preferata samd. Cand il pierzi pe unul raman ceilalti in picioare. Si totusi, nimic nu e risk free si e posibil ca i...