Substrat

Degeaba încerci să ștergi amintirile

cu un burete îmbibat în timp.

E ca și cum ai crede 

că poți să cureți o pată de cerneală

mâzgălind peste ea cu un stilou.

O ascunzi sub alte forme,

dar bucata aia de hârtie

n-o să mai fie niciodată albă. 

Și indiferent de ce văd ceilalți,

sub liniile aproape perfecte

tu o să distingi mereu 

pata care te-a determinat 

să le desenezi.

Poate nu reușești altceva decât

să ajungi să urăști desenul

și, mai ales, artistul care le-a mâzgălit.

Deși nici unul, nici celălalt 

nu are nicio vină.

Poate…