... fătă titlu...

 Dimineața devreme,
dar mai ales noaptea târziu
timpul e ca o cană de ceai
și toate unghiurile universului
par cumva rotunde.

Spre miezul zilei și până după apus
îți dai seama că de fapt
lumea e o ca portocală
cu coaja aspră și amară.

(Și unde trebuie musai să rimezi
ca să fii, să aparții, să te blazezi)

Ce e dincolo nici nu mai contează.
Cine să-și exerseze răbdarea
să vadă sub învelișul
pe care lumina se poate,
atât de facil,
ascunde sub umbre?