Intersectii
Cu timpul inveti. Multe. Daca inveti mai intai sa le accepti. Inveti ca nu poti sa ai tot ce vrei, in acelasi timp inveti ca totul e posibil si ca asta nu e o contradictie. Inveti ca nu tot ce vrei e bine si inveti sa faci diferenta. Fara liste cu pro si contra. Inveti ca timpul, orice ar fi el, trece intotdeauna prin tine. Niciodata pe langa, chiar daca il ignori. Si mai mult, inveti sa-ti creezi prorpia ordine de idei, lucruri, sperante. Iti faci un fel de harta pe care uneori o urmezi.
Un lucru minor si nu chiar. Fleosch. Are nevoie de atentie si rareori sunt acasa. Are nevoie de mancare si atunci cand nu e nimeni sa-i dea. Fleoshc lasa par. Isi infige ghearele peste tot. Uneori se urca pe masa. Evident ca se urca pe masa cand e mancare. Miauna poate atunci cand nu ai chef. Te trezeste uneori noaptea fara vreun motiv anume. Iti face nervi. E simplu. Evident ca voiam sa-l dau. Atat pentru binele lui cat si al meu.
Si am realizat ca poate ideea e alta. Sa las la o parte lucrurile astea importante, de suprafata, pentru ca asa e mai bine si trebuie si whatever. Orice lucru cere sacrificii. Si-o sa regret din cand in cand ca am asteptat asa de mult momentul si cand a venit am zis "nu". Am zis nu pentru ca ordinea mea de idei e alta, pentru ca timpul e format din momente si pentru acele cateva clipe, imprastiate aiurea traim pana la urma cu totii.
Si da, pare un lucru banal. E, poate. Dar in seara asta uitandu-ma la un film, cu Fleoshc torcand pierdut la mine-n brate mi-am amintit ce inseamna momentele. Si mai mult, am realizat ca momentele sunt si pentru el.
Da, mai. Viata inseamna sacrificii. Multe. Si intotdeauna facand un sacrificiu pentru un lucru bun, sacrifici de fapt alte lucruri bune. Nu exista echilibru, balante si altele asemenea. Exista momente. Prinse in timp, scuturate de vant.
Exista ce vrem si coincidentele care ne dau peste cap. Care ne arunca in exact acel moment in exact acel loc. Uneori ne injunghie pe la spate si nici macar nu ne dam seama. Cine le controleaza? Uneori noi, uneori altii. Intotdeauna cineva. Sunt ca niste rezultate ale unor reactii demult apuse.
Faptul ca eu m-am hotarat azi sa merg pe aleea din spatele blocului si nu pe cea din fata e o coincidenta. A faptului ca acum 3 ani m-am mutat aici. Si faptul ca m-am mutat aici e o coincidenta a faptului ca acum 5 ani cineva m-a convins intr-o seara cand eram down down down sa merg in Fire. Si faptul ca am mers in Fire e...
Coincidentele noastre sunt simple alegeri. Capete de intersectii, drumuri pe care le-am ales candva. Fara semne de circulatie. Din instinct, din graba, pentru ca moneda a cazut cu fata asta in sus si nu cu cealalta. Intotdeauna mi-a fost frica de intersectii dintr-astea si capcanele pe care le ascund, drumurile pe care le lasa in urma. Si nu am dat niciodata cu banul. Am ales momente. Nu-i asa, unde e un moment, trebuie sa existe si altele?
Uitasem asta si mi-am amintit. Dintr-o coincidenta.
Un lucru minor si nu chiar. Fleosch. Are nevoie de atentie si rareori sunt acasa. Are nevoie de mancare si atunci cand nu e nimeni sa-i dea. Fleoshc lasa par. Isi infige ghearele peste tot. Uneori se urca pe masa. Evident ca se urca pe masa cand e mancare. Miauna poate atunci cand nu ai chef. Te trezeste uneori noaptea fara vreun motiv anume. Iti face nervi. E simplu. Evident ca voiam sa-l dau. Atat pentru binele lui cat si al meu.
Si am realizat ca poate ideea e alta. Sa las la o parte lucrurile astea importante, de suprafata, pentru ca asa e mai bine si trebuie si whatever. Orice lucru cere sacrificii. Si-o sa regret din cand in cand ca am asteptat asa de mult momentul si cand a venit am zis "nu". Am zis nu pentru ca ordinea mea de idei e alta, pentru ca timpul e format din momente si pentru acele cateva clipe, imprastiate aiurea traim pana la urma cu totii.
Si da, pare un lucru banal. E, poate. Dar in seara asta uitandu-ma la un film, cu Fleoshc torcand pierdut la mine-n brate mi-am amintit ce inseamna momentele. Si mai mult, am realizat ca momentele sunt si pentru el.
Da, mai. Viata inseamna sacrificii. Multe. Si intotdeauna facand un sacrificiu pentru un lucru bun, sacrifici de fapt alte lucruri bune. Nu exista echilibru, balante si altele asemenea. Exista momente. Prinse in timp, scuturate de vant.
Exista ce vrem si coincidentele care ne dau peste cap. Care ne arunca in exact acel moment in exact acel loc. Uneori ne injunghie pe la spate si nici macar nu ne dam seama. Cine le controleaza? Uneori noi, uneori altii. Intotdeauna cineva. Sunt ca niste rezultate ale unor reactii demult apuse.
Faptul ca eu m-am hotarat azi sa merg pe aleea din spatele blocului si nu pe cea din fata e o coincidenta. A faptului ca acum 3 ani m-am mutat aici. Si faptul ca m-am mutat aici e o coincidenta a faptului ca acum 5 ani cineva m-a convins intr-o seara cand eram down down down sa merg in Fire. Si faptul ca am mers in Fire e...
Coincidentele noastre sunt simple alegeri. Capete de intersectii, drumuri pe care le-am ales candva. Fara semne de circulatie. Din instinct, din graba, pentru ca moneda a cazut cu fata asta in sus si nu cu cealalta. Intotdeauna mi-a fost frica de intersectii dintr-astea si capcanele pe care le ascund, drumurile pe care le lasa in urma. Si nu am dat niciodata cu banul. Am ales momente. Nu-i asa, unde e un moment, trebuie sa existe si altele?
Uitasem asta si mi-am amintit. Dintr-o coincidenta.
Comments