In paharul cu melancolie

Vreau la munte! Si mai vreau sa fie tone de zapada si o cana cu vin fiert si langa mine o persoana calda si sa ninga... sa ninga... sa ninga... Sa ma pierd printre nameti si sa nu mai simt cum imi ingheata urechile si nasul. Sa fie alb, mult alb si fulgii sa cada moi, iar si iar. Sa nu mai existe timp limita, timp ce trece, timp ce te opreste, timp.
Idei vii in atmosfera melancolica de iarna, zapada ce se unduieste dupa forma talpilor tale, scortisoara, tone de liniste, o luna ce se pierde printre nori si valuri de cald.
Asta-i un vis frumos si cat se poate de posibil. O sa-mi fac bagajutzele si luni seara o sa ma plimb prin zapada (sper) si o sa-mi mai fac o data bagajutzele, intr-una din zilele ce or sa vina, si-o sa ma pierd prin zapada. Timpul e in favoarea oamenilor pana la urma. Daca ar sta pe loc, s-ar misca mai incet sau in sens invers, nu am mai ajunge niciodata sau, poate, prea tarziu, la momentul in care visele frumoase s-ar transforma in posibilitati.

La Sibiu e concert Scorpions...

Comments

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

Sandy Belle :)

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii