Odata am ucis o vrabie...

Imagini finale prinse pe o retina. Imaginea mea, oglindita pe suprafata de sticla a unor ochi negri... rotunzi... inerti. Moartea arata ca o proiectie. Uneori a ta in lividitatea ei. Uneori, seamana cu un tip inalt si blond, cu pielea atat de alba incat aproape ca pare translucida. Si, da. Cu ochi de cer... imposibil de inteles, in care ai impresia ca te pierzi. Intr-un dictionar de simboluri, va avea insa, tot timpul, ochii verzi.
Cateodata, insa, seamana cu un porumbel fara suflare, pe un covor. Inconjurat de pene. Cu ochii semi-deschisi. Reci. Cu gatul rupt, cu ghearele incremenite intr-o incercare de agatare a unor ultime momente. Sau pur si simplu, uitate intr-o inutila inclestare.

Comments

vasilica said…
vezi ca am luat aspiratorul si l-am pus la loc... e cam ciudat sa stiu ca sta la picioarele mele si sunt penele alea acolo \\;D
Data viitoare spune-i lui Fleosc sa vina cu o prada mai serioasa... Nu de alta, dar poate salvam si noi o cina

Popular posts from this blog

HELP! Glume, bancuri si altele asemenea...

De 1 iunie e ziua barbatului, pentru ca ei raman TOATA VIATA copii

Sandy Belle :)