Cum a câştigat Pasărea Colibri două premii la Cerbul de Aur 2009

Încă din primele seri ale specatcolului, în publicul din Piaţa Sfatului erau români veniţi acasă din Italia, unde lucrează… Nimic neobişnuit. Vii în ţară, are loc Cerbul de Aur şi mergi la spectacol. Că a cântat bine şi are o voce unică sunt lucruri demonstrate de premiul câştigat, dar lăsând toate astea la o parte, românii noştri l-au aclamat şi susţinut pe Antonino încă de la început, pentru simplul fapt că e italian.

Ok, foarte bine. Trist e faptul că cei mai mulţi italieni ne iau la mişto şi ne consideră o naţie dee hoţi şi violatori. Totuşi, noi am găsit loc în inima noastră să iubim Italia, ignorând răutăţile ei de copilă răsfăţată şi uneori superficială, care se aruncă să ne pună pe toţi în aceeaşi oală.

A fost frumos la Cerb şi da, aşa e. Show-ul a fost extraordinar, organizarea aproape impecabilă iar artiştii au dat tot ce aveau mai bun.

Mie mi-a plăcut Ovi. Ieri, când a interpretat melodia Dealul cu dor a celor de la Pasărea Colibri m-a lăsat fără cuvinte. Da. Subiectiv, fără a lua în calcul chestii muzicale la care nici nu mă pricep, dar l-am vrut câştigător şi nu a luat Cerbul de Aur, dar a plecat acasă cu două premii.

Urât, totuşi, că acum seara, deşi aveam acreditarea legată aiurea de gât şi o invitaţie în buzunarul genţii, cei care se ocupă cu “ordinea” aşa cum spuneau ei te îmbrânceau şi nu te lăsau să treci. Aiurea a fost şi ploaia şi frigul pe care l-am simţit până în măduva oaselor - că aşa se zice -.

Mă aşteptam să câştige şi Ori Piaf ceva… acolo, poate chiar încornoratul ăla de aur, dar pare-se că nu a fost aşa. Nu m-a impresionat în mod deosebit, numai că mi s-a părut că are voce şi ce-o mai fi în cerinţele pentru premiul ăsta. Dar, ca să repet, pentru că nu mă las pradă obiectivismului, BRAVO Norvegia şi Ovi.