Puzzle
Viata e ca un puzzle. Un puzzle mare, cu zeci de mii de piese. Un puzzle incomplet, din care lipsesc cateva piese. Sa spunem... vreo 5, sau 15 sau poate 21. In functie de persoana, viata si alegerile pe care le face.
Ideea e sa reusesti, in timpul care ti-e dat si care se scurge fara a sti cat e - pentru ca depinde tot de persoana si alegerile pe care le face - sa completezi locurile goale.
Faza si mai ciudata e faptul ca piesele, toate, sunt albe. Ca si puzzle-ul de fapt. Si e al naibii de dificil sa nimeresti piesele. Poti sa te bazezi, in principiu, pe noroc.
Pentru ca sunt asemanatoare, uneori cu diferente milimetrice, unii incearca sa le inghesuie aiurea, incercand sa pacaleasca pe cineva... Sau sa se pacaleasca pe ei... eventual sa se consoleze. Ei bine, atunci, intregul sistem e dat peste cap. Fara sa-si dea seama proprietarii puzzle-urilor, care vor continua sa faca greseala dupa greseala.
Pana una, alta, timpul trece la fel... fiind influentat doar de decizii, oportunitati, rareori de bucatile lipsa si locurile goale.
Ideea e alta... multumirea de sine, bucuria stupida ca ai umplut un loc gol si, uneori, fericirea aparenta ca ai umplut un loc liber... cu piesa nepotrivita da bine asa... de gura lumii. Dar atat... Si totusi, unii sunt de-a dreptul fascinati si complet multumiti de faptul ca pot sa-si prezinte opera completa...care nu-i decat un fals stralucit.
Game over!
Ideea e sa reusesti, in timpul care ti-e dat si care se scurge fara a sti cat e - pentru ca depinde tot de persoana si alegerile pe care le face - sa completezi locurile goale.
Faza si mai ciudata e faptul ca piesele, toate, sunt albe. Ca si puzzle-ul de fapt. Si e al naibii de dificil sa nimeresti piesele. Poti sa te bazezi, in principiu, pe noroc.
Pentru ca sunt asemanatoare, uneori cu diferente milimetrice, unii incearca sa le inghesuie aiurea, incercand sa pacaleasca pe cineva... Sau sa se pacaleasca pe ei... eventual sa se consoleze. Ei bine, atunci, intregul sistem e dat peste cap. Fara sa-si dea seama proprietarii puzzle-urilor, care vor continua sa faca greseala dupa greseala.
Pana una, alta, timpul trece la fel... fiind influentat doar de decizii, oportunitati, rareori de bucatile lipsa si locurile goale.
Ideea e alta... multumirea de sine, bucuria stupida ca ai umplut un loc gol si, uneori, fericirea aparenta ca ai umplut un loc liber... cu piesa nepotrivita da bine asa... de gura lumii. Dar atat... Si totusi, unii sunt de-a dreptul fascinati si complet multumiti de faptul ca pot sa-si prezinte opera completa...care nu-i decat un fals stralucit.
Game over!
Comments